Depopularea satelor rămâne una dintre cele mai grave probleme demografice ale Republica Moldova. Satul Roșcani este un exemplu relevant: doar 29 de persoane mai locuiesc aici, iar comunitatea se diminuează constant, pe măsură ce tinerii pleacă și casele rămân goale.
În acest context, familia Covali face parte dintre puținele care au rămas. Ion, în vârstă de 42 de ani, și Alexandrina, de 31 de ani, cresc patru copii și încearcă să păstreze modul tradițional de viață într-un sat în care liniștea a înlocuit agitația de altădată, relatează Știri.md cu referire la jurnal.md.
„Tinerii care au plecat nu mai sunt atrași să revină, iar cei rămași trăiesc de azi pe mâine, pentru că nu există locuri de muncă. Copiii își doresc o viață mai bună”, spune Ion Covali.
Familia își asigură traiul prin agricultură și creșterea animalelor. Totuși, lipsa piețelor de desfacere și distanța până la centrul raional fac dificilă valorificarea produselor.
„Ne ocupăm cu ce putem: creștem păsări și animale. Dacă nu plouă, nu avem nutreț pentru iarnă. Iar de vândut, nu prea avem unde”, explică Ion.
Chiar dacă gospodăria produce mai mult decât consumă familia, comercializarea surplusului rămâne problematică. Drumul până la Rezina, aflat la circa 30 km, și infrastructura precară fac aproape imposibil accesul constant la piață.
„Avem lapte, facem brânză, dar nu prea vine nimeni să cumpere. Ca să ajungi la piață, e departe și greu”, adaugă Alexandrina Covali.
În lipsa oportunităților economice și a sprijinului constant din partea autorităților, locuitorii rămași se simt abandonați. Ion Covali acuză lipsa implicării statului, mai ales în afara perioadelor electorale:
„Vin doar în campanie, cer voturi, dar după aceea nu mai vine nimeni să întrebe cum trăim. Nu ne vede nimeni.”
Situația din Roșcani reflectă realitatea multor localități rurale din Republica Moldova, afectate de migrație, lipsa locurilor de muncă și infrastructura deficitară. Fără intervenții concrete, aceste comunități riscă să dispară în următorii ani.
