Acest mesaj a fost conceput ca o scrisoare deschisă în adresa reprezentantului UE Peter Michalko. Dar, în timp ce eram preocupat de redactarea lui, Cornelia Cozonac a reușit să schimbe optica publicului asupra articolului său publicat pe FB, în care o critica dur pe președinta Maia Sandu. Ea a postat pe profilul său o explicație, în care motiva, de ce a fost nevoită să-și retragă articolul critic. O explicație, la drept vorbind, stranie cu o argumentare care nu face față unui jurnalist experimentat și care te trimite cu gândul la faptul, că motivul retragerii ar fi cu totul altul. Trebuia, deci, să renunț și eu la apelul meu transparent către forul european, pentru că formal, nu a avut loc o încălcare pe care o crezuse toată lumea drept cenzură a unui articol de presă! Dar nu m-am conformat întrutotul consecințelor acestui rar incident din lumea ziariștilor, pentru că oricum a avut loc un act rușinos de renegare: o autocenzurare publică! Am hotărât să informez, totuși, ambasadorul despre această întâmplare intimă, respectând rigorile poștei diplomatice în speranța că gestul meu comic este pe potriva “șotiei” doamnei Cozonac.
Ce elemente inedite de critică conținea articolul/postarea jurnalistei Cozonac? Nimic peste norma zilnică de dovezi și banalități, livrate publicului larg de oponenții de serviciu a doamnei președinte. Rezumată la cîteva cuvinte, critica jurnalistei se reduce la comportamentul inadecvat al președintei Sandu vis-à-vis de instalarea unui nou Guvern, în fapt, de eșecul premeditat al instalării, calculat să conducă la declanșarea alegerilor anticipate. Cozonac repetă după alți experți, că acest comportament sfidează bunul simț și Constituția. Și că eventualele alegeri nu garantează, că vom avea în viitorul parlament o majoritate democratică, dar poate tot atât de “toxică” ca actuala. În anumite pasaje jurnalista pare, că îmbrățișează chiar unele puncte de vedere apropiate fracțiunii parlamentare socialiste: “Parlamentul în actuala componență a fost ales în mod democratic. Deputații, ne plac sau nu ne plac, sunt mandatați de o parte din electorat să îi reprezinte. Legislativul este expresia societății pe care o avem. Nu poți să neglijezi Parlamentul ca instituție importantă în stat, doar pentru că așa vrei tu sau așa vrea partidul”.
Caracterul inedit al acestui material constă în faptul că autorul Cozonac nu a criticat până în prezent nici pe politiciana Maia Sandu și nici pe ucenicii ei din PAS, așa cum, de fapt, îi stă bine directorului unei organizații, existența căreia depinde sută la sută de donatorii occidentali. Ce a făcut-o pe Cornelia să-și calce la un moment dat pe inimă și să spună ceea ce cred, de fapt, majoritatea jurnaliștilor? Nu punem la îndoială sinceritatea autorului, atunci când a scris și a publicat articolul. Ne întrebăm de ce oare Cornelia l-a retras peste câteva ore și ce sentiment anume îi îndrepta mîna, atunci cînd scria textul explicației, pe care a postat-o a doua zi după întâmplare, pe 16 februarie: “…o armată întreagă de troli s-a năpustit pe profilul meu. Nu puteam să pierd timpul să le urmăresc, dar să le las pe cele care încălcau orice limite ale bunului simț tot nu puteam și ca să opresc tăvălugul pornit, am șters postarea”.
Vă pare întemeiată și bine argumentată grija pentru pretinse finețuri etice a unei jurnaliste, care se ocupă de anchete în tema corupției și se confruntă zilnic cu personaje reale din domeniul procuraturii și lumii interlope? Spre deosebire de balaurii virtuali din FB, oamenii cu care are de a face, de regulă, directorul Centrului de investigație jurnalistică “Anticorupție” au o reală putere de influență și de decizie și comportă amenințări autentice la numele bun și chiar la integritatea fizică a ziariștilor. S-o fi speriat experimentată jurnalistă Cozonac de un ireal tăvălug și de bulele de săpun, pe care ea le numește “armată de troli”? Prea puțin probabil! Decizia de retragere a unui material după publicare lovește crunt în imaginea și reputația jurnalistului și poate fi luată doar în urma unei presiuni puternice din partea puterii, de regulă. Cine a determinat-o pe dna Cozonac să renunțe la propriul articol și la autentica sa convingere? Poate fi oare cineva altul decât cel vizat direct în articol? Nu cred că dna Cozonac s-a lăsat intimidată de o eventuală răfuială cu propria persoană, ori cu familia ei. Este de presupus, că a fost suficient să fie amenințată cu excluderea din lista preferințelor donatorilor occidentali.
Nu admit, că organizațiile moldovenești de protecție a drepturilor jurnaliștilor și a libertății de expresie se vor autosesiza, sau, doamne ferește, vor consemna în “cartea lor roșie” atentatul la demnitatea unui jurnalist. Majoritatea acestor organizații au transformat demult “câinele de pază” a societății într-un cățel puturos și bine îngrășat, care face sluj puterii încununate cu mitul integrării europene. Doamna președinte Maia Sandu, care părea mai ieri în campania electorală regina transparenței, demult a pus presa liberă în buzunarul din urmă a fustei, iar jurnaliștii care nu închid gura vor fi, presupun, supuși curând procedeului de coasere a botului cu sârmă. Cum altfel pot fi explicate apucăturile de despot al Maiei Sandu la briefinguri sau la recenta întâlnire cu medicii din Soroca, la care jurnaliștii, pur și simplu, au fost dați afară. Și reprezentanții partenerilor noștri occidentali, interfața democrațiilor avansate, s-au transformat demult în cavalerii dublelor standarte. De aceea mesajul meu nu a avut din capul locului scopul să rușineze pe cineva, ci a fost expediat adresatului în manieră și pe cale diplomatică.
Autor:Valeriu Reniță
