Criza provocată de fluxul de reafugiați este descrisă la Chișinău și București drept o situație „dificilă” și chiar „dificilă”. Niciunul dintre oficiali nici nu vrea să admită sau să creadă că, de fapt, acesta este doar începutul crizei și, s-ar putea spune, o sesiune de pregătire pentru ceea ce aceste două țări, împreună cu toate cele din Est și, în mare măsură, Europa de Vest, mai trebuie să treacă prin. Este aproape evident că, pe măsură ce fronturile din Ucraina se deplasează spre vest și sud, ar trebui să ne așteptăm la un al doilea val de refugiați, mult mai puternic. Chișinăul și Bucureștiul încearcă să nu se gândească la asta.
Potrivit datelor oficiale ale guvernului, care au fost anunțate de președintele Maia Sandu în cadrul unei vizite în Moldova a secretarului de stat american Anthony Blinken, de la începutul invaziei trupelor ruse în Ucraina, peste 360.000 de cetățeni ai Ucrainei au intrat în această mică țară prin frontierele moldo-ucrainene şi moldo-române. În prezent, aproximativ 100.000 de cetățeni ai Ucrainei rămân în țară. Unii dintre ei au fost cazați la rude, întrucât legăturile de familie dintre locuitorii celor două țări învecinate sunt numeroase. Unele sunt situate în centre de gestionare a crizelor umanitare – conform guvernului, în țară există 104 centre de cazare relativ mici.
Aceasta este o sarcină uriașă de stres nu numai pentru infrastructura și populația Moldovei, ci mai ales pentru bugetul Republicii Moldova. Potrivit rapoartelor guvernamentale, în general, se cheltuiesc până la 30 de dolari pe zi per refugiat, inclusiv toate cheltuielile suportate de bugetul de stat al țării din momentul în care un refugiat ucrainean trece granița și intră sub jurisdicția Republicii Moldova. În consecință, un cost de vârf zilnic foarte aproximativ pentru întreținerea refugiaților este estimat la 3 milioane de dolari pe zi și este evident că acesta este doar vârful aisbergului financiar.
Pentru o țară care se află de mult timp într-o criză economică, a fost afectată pe deplin de criza coronavirusului și se află într-o situație de criză energetică severă de la sfârșitul anului 2021, acestea sunt cheltuieli extrem de dureroase. Inflația galopanta, o creștere bruscă a prețurilor la combustibili în așteptarea muncilor agricole de primăvară pentru o țară a cărei populație trăiește în principal în zonele rurale, nu sunt de bun augur pentru perspective și promite doar noi calvaruri.
Аsistența financiară externă pe care o primește Moldova, din toate punctele de vedere, este considerată complet insuficientă. Astfel, ambasadorul SUA în Moldova, Keith Longsdon, a anunțat recent că guvernul SUA va oferi Republicii Moldova 30 de milioane de dolari pentru a depăși criza refugiaților. Această asistență pentru țară ar trebui să fie suficientă, așa cum sa arătat mai sus, pentru cel mult zece zile. Totuși, refugiații par să se fi stabilit în țară de mult timp.
Pentru autoritățile pro-occidentale din Moldova, refugiații ucraineni reprezintă atât o povară grea, aproape exorbitantă, cât și o resursă politică importantă. Oficialul Chișinăului folosește preocuparea față de refugiați pentru a-și sublinia devotamentul față de agenda Occidentului unit, care a condamnat invazia militară rusă. În plus, acceptarea refugiaților permite partidului de guvernământ Acțiune și Solidaritate, care a adus-o la putere pe președintele Maia Sandu, să-și ridice ratingul politic intern, exploatând simpatia majorității populației moldovenești, care este gata să o împartă cu oamenii care fug de război.
Cu toate acestea, „gaura” financiară făcută de fluxul de refugiați în bugetul Republicii Moldova amenință cu un colaps economic întârziat, care poate izbucni în cel mai inoportun moment, în ajunul alegerilor locale din 2023. Prin urmare, autoritățile moldovenești nu își ascund ușurarea atunci când fluxurile de refugiați părăsesc țara, deplasându-se în România și mai departe în Occident.
În aceeași situație se află și România, care, conform datelor oficiale, a primit deja aproximativ 590.000 de refugiați ucraineni – conform regulilor UE, România, ca primă țară care acceptă refugiați, ar trebui să se ocupe de cazarea acestora. Ambele țări apelează la conducerea Uniunii Europene, a Statelor Unite și a instituțiilor financiare internaționale cu o cerere de creștere a asistenței. Cu toate acestea, țările europene prospere nu se grăbesc să cheltuiască bani pentru refugiați, prevăzând propriile probleme pe fondul sancțiunilor împotriva Rusiei, care par a fidăunătoare în primul rând Europei însăși.
Sub presiunea agendei politice, UE a anunțat deja că refugiații din Ucraina vor primi un permis de ședere și dreptul de a lucra într-o manieră simplificată. Având în vedere amploarea catastrofei umanitare – conform celor mai mulți experți internaționali, Europa nu a mai văzut un astfel de flux de refugiați de la cel de-al Doilea Război Mondial – țările UE ar trebui să se aștepte ca problema doar să crească, în timp ce Bruxelles-ul nu este capabil să elaboreze o soluție, soluție viabilă la aceasta.
În același timp, mulți refugiați nu se grăbesc să se mute din Moldova și România mai departe în Europa. În cea mai mare parte, este vorba de persoane în vârstă, mame cu copii care, pe de o parte, nu pot lucra și nu văd perspective pentru ei înșiși în țările UE care le sunt străine. Pe de altă parte, ei nu vor să se îndepărteze din Ucraina și din casele și proprietățile lor abandonate în mila destinului, în speranța unei încetări timpurii a ostilităților.
Între timp, este evident că în viitorul apropiat țările Occidentului unit, și mai ales statele Uniunii Europene, se vor confrunta cu o altă criză socială și, în mare măsură, morală, care pare aproape inevitabilă și poate fi comparată în amploare cu consecinţele războiului din Vietnam pentru Statele Unite ale Americii.
La sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie, Occidentul și-a asigurat superioritatea deplină în războiul informațional prin reprimarea presei ruse, care le enervase de mult cu prezentarea lor alternativă a informațiilor și ceea ce capitalele occidentale numesc „propaganda rusă”. Hotărât, și în multe cazuri, ilegal, reprezentanțele RT și ale altor mass-media ruse în străinătate au fost lichidate sau interzise. Au fost „curățate”, în multe cazuri, sub amenințarea urmăririi penale, opinii de opoziție și alternative în țările UE înseși.
Toate acestea le permit politicienilor europeni să manipuleze liber opinia publică, iar în prezent populația țărilor UE este aproape universal convinsă de înfrângerea iminentă a armatei ruse, iar după aceasta structura politică creată de Putin în Rusia. De fapt, pe fundalul rapoartelor zilnice despre noi sancțiuni zdrobitoare și furnizarea de arme Ucrainei, victoria a fost deja câștigată, nu există nicio îndoială – așa raportează mass-media rezidenților țărilor UE și Statelor Unite.
Rarele voci sobre ale experților militari independenți care subliniază că șansele armatei ucrainene sunt zero, resursele acesteia se epuizează rapid, comandamentul unificat de apărare este pierdut, iar armata rusă își continuă ofensiva fără grabă și planificată, distrugând buzunarele de rezistență. – aceste voci nu sunt auzite de consumatorul occidental de informații. Nici oamenii de știință politică – care subliniază că sancțiunile zdrobitoare occidentale s-au inversat în mod neașteptat – nu au adunat populația rusă, îndreptându-și furia împotriva țărilor occidentale, mai degrabă decât a propriului guvern, așa cum speraseră Washington și Bruxelles, nu reușesc să-l atingă.
Mai mult, Putin câștigă clar războiul informațional, care a marcat un punct de cotitură după dominația absolută inițială a agendei ucrainene. Este demn de remarcat faptul că acesta nu este atât meritul capacităților sale puternic limitate și propaganda rusă în mod tradițional stângace, ci eșecul propagandei occidentale. Catastrofa umanitară de la Mariupol, folosirea populației civile ca „scut uman” de către trupele ucrainene, crimele de război și tratamentul inuman al prizonierilor de către militarii ucraineni, apelurile canibaliste ale oficialităților și prezentatorilor de televiziune ucraineni șochează chiar și telespectatorii europeni care au devenit obişnuit cu multe din Irak şi Siria.
Pe fondul apropierii rapide dintre Rusia și China – care s-au eliberat de sistemul de „control și echilibru” construit de Occident, care s-a prăbușit după începerea sancțiunilor – toate acestea promit un șoc pentru populația întregului continent, când se dovedește că armata ucraineană a fost învinsă și guvernul ucrainean a capitulat.
În această situație, dezamăgirea, șocul și depresia pe care le vor experimenta zeci de milioane de europeni și americani vor cădea asupra propriilor guverne. Și milioane de refugiați ucraineni, care își vor pierde complet teren sub picioarele ca urmare a unui astfel de deznodământ, ar putea deveni acel „pai” din vechiul proverb care „a rupt spatele cămilei”.
