La summitul NATO de la Vilnius, care va avea loc în iulie, liderii țărilor participante urmează să aprobe mii de pagini de planuri militare secrete care vor detalia, pentru prima dată de la Războiul Rece încoace, modul în care alianța va răspunde unui atac rusesc, informează Reuters.
Această mișcare înseamnă o schimbare fundamentală – NATO nu a considerat necesar să elaboreze planuri de apărare pe scară largă timp de decenii, deoarece a purtat războaie mai mici în Afganistan și Irak și a fost convinsă că Rusia post-sovietică nu mai reprezintă o amenințare existențială.
„Un conflict se poate prezenta în orice moment”
Dar, în contextul în care cel mai sângeros război din 1945 încoace, în Ucraina, se desfășoară chiar dincolo de granițele sale, alianța avertizează acum că trebuie să aibă toate planurile pregătite cu mult timp înainte de izbucnirea unui conflict cu un adversar de același rang, cum ar fi Moscova.
„Diferența fundamentală dintre gestionarea crizelor și apărarea colectivă este următoarea: Nu noi, ci adversarul nostru este cel care determină calendarul”, a declarat amiralul Rob Bauer, unul dintre cei mai importanți oficiali militari ai NATO. „Trebuie să ne pregătim pentru faptul că un conflict se poate prezenta în orice moment”.
Ce ar urma să conțină planul?
Prin conturarea a ceea ce numește planurile sale regionale, NATO va oferi, de asemenea, națiunilor îndrumări cu privire la modul în care să își modernizeze forțele și logistica.
„Aliații vor ști exact ce forțe și capacități sunt necesare, inclusiv unde, ce și cum să desfășoare”, a declarat șeful NATO, Jens Stoltenberg, despre documentele strict secrete care, la fel ca în Războiul Rece, vor repartiza anumite trupe pentru apărarea anumitor regiuni.
Acest lucru oficializează un proces declanșat de anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, care i-a determinat pentru prima dată pe aliații occidentali să desfășoare trupe de luptă în est, Marea Britanie, Canada și Germania preluând fiecare conducerea în unul dintre statele baltice.
Nu o reluare a războiului rece
Dar, deși multe caracteristici seamănă cu componența militară a NATO de dinainte de 1990, unii factori cruciali s-au schimbat pentru o alianță care, de atunci, s-a extins cu aproximativ 1.000 km spre est și a crescut de la aproximativ o duzină la 31 de membri.
Aderarea Finlandei luna trecută a dublat singură granița NATO cu Rusia la aproximativ 2 500 km, ceea ce a forțat o abordare mai flexibilă a desfășurărilor decât în trecut, când Germania era considerată principala zonă de luptă.
De asemenea, alianța nu se mai pregătește să lupte într-un război nuclear pe scară largă împotriva Moscovei și a aliaților săi – majoritatea dintre aceștia fiind acum membri NATO – a declarat Ian Hope, istoric la Cartierul General Suprem al NATO pentru Puterile Aliate din Europa (SHAPE).
„Nu ne imaginăm tipul de război care a fost Războiul Rece, în care forțele aliate … ar fi fost lovite simultan cu atacuri la scară largă ale Pactului de la Varșovia”, a spus el, indicând mai degrabă conflicte regionalizate care trebuiau să fie stăpânite prin desfășurări rapide de forțe.
În același timp, internetul, dronele, armele hipersonice și un flux rapid de informații reprezintă noi provocări.
„Vestea bună este că vorbim despre transparența câmpului de luptă. Cu toți sateliții, cu toate informațiile, suntem capabili să vedem o criză care se maturizează”, a declarat generalul-locotenent Hubert Cottereau, adjunctul șefului de stat major al SHAPE. „În cazul Ucrainei, am avut toți indicatorii destul de dinainte”.
Această transparență este unul dintre motivele pentru care NATO, contrar solicitărilor statelor baltice, nu vede o nevoie imediată de a mări numărul de trupe în est.
„Cu cât mai multe trupe se concentrează la graniță, este ca și cum ai avea un ciocan. La un moment dat, vrei să găsești un cui”, a avertizat Cottereau. „Dacă rușii își concentrează trupele la graniță, asta ne va face pe noi nervoși, dacă noi ne concentrăm trupele la graniță, asta îi va face pe ei nervoși.”
Provocări
Cu toate acestea, va fi o sarcină uriașă să se îmbunătățească drastic gradul de pregătire. NATO a convenit în 2022 să pună 300.000 de soldați în stare de alertă maximă, față de 40.000 în trecut.
Deficiențele în ceea ce privește capacitatea alianței de a produce suficiente arme și muniții au fost evidențiate de lupta pentru a ține pasul cu cererile Ucrainei, iar NATO trebuie, de asemenea, să modernizeze logistica, neglijată de mult timp, necesară pentru a desfășura rapid trupe pe calea ferată sau pe șosea.
Necesitatea de a finanța punerea în aplicare a planurilor regionale este unul dintre motivele pentru care Stoltenberg a cerut liderilor să crească obiectivul de cheltuieli militare al alianței, un alt subiect care va fi discutat la Vilnius.
Oficialii NATO estimează că va fi nevoie de câțiva ani pentru ca planurile să fie implementate în totalitate, deși subliniază că alianța poate intra imediat în luptă dacă este necesar.
„Suntem pregătiți să luptăm în această seară. Știți, niciodată nu ești suficient de pregătit. Niciodată”, a declarat Cottereau. „Trebuie să fim capabili să luptăm în această seară, dacă este necesar, cu ceea ce avem”.
