Dacă vreţi să ştiţi de ce Sudanul contează pentru atât de multe alte ţări, aruncaţi o privire pe o hartă. Există un motiv pentru care luptele care au izbucnit acolo în ultima săptămână trag atât de multe semnale de alarmă pe plan internaţional, scrie BBC.
Sudanul nu este doar imens – a treia ţară ca mărime din Africa – ci se întinde şi într-o regiune instabilă şi vitală din punct de vedere geopolitic. Orice se întâmplă din punct de vedere militar sau politic în capitala Khartoum se răsfrânge asupra unora dintre cele mai fragile părţi ale continentului.
Ţara este situată de-a lungul râului Nil, ceea ce face ca soarta acestui stat să aibă o importanţă aproape existenţială: în aval, pentru Egiptul care are nevoie acută de apă, iar în amonte, pentru Etiopia, care nu are ieşire la mare şi care şi-a făcut planuri ambiţioase pentru centrale hidroelectrice ce afectează deja debitul râului.
Sudanul se învecinează cu şapte ţări în total, fiecare dintre ele având provocări de securitate care se împletesc cu politica de la Khartoum.
Problemele din Sudan se extind în Africa
Problemele din regiunea Darfur din vestul Sudanului se răsfrâng aproape inevitabil asupra Ciadului vecin şi invers. Arme şi luptători din Ciad, ţară predispusă la lovituri de stat, şi din Republica Centrafricană, devastată de război, circulă adesea liber prin graniţele poroase ale regiunii. Acelaşi lucru s-a dovedit a fi valabil şi în cazul Libiei, la nord-vest.
Sudanul se învecinează cu regiunea Tigray din nordul Etiopiei – care a ieşit doar recent dintr-un conflict istovitor ce a implicat un alt vecin imprevizibil: autocraţia izolată şi puternic militarizată a Eritreei.
Există, de asemenea, tensiuni şi în alte părţi ale graniţei comune – şi, pe alocuri, contestate – dintre Etiopia şi Sudan.
La sud, Sudanul se confruntă cu un stat relativ nou, Sudanul de Sud, care s-a desprins în mod oficial de vecinul său din nord în 2011, după unul dintre cele mai lungi şi mai sângeroase războaie civile din Africa. Şi această frontieră rămâne instabilă.
Petrol și agricultură
Sudanul de Sud s-a transformat rapid într-un fel de război civil pe scară largă, iar unii se tem că asta ar putea fi acum şi soarta Sudanului. După obţinerea independenţei, Sudanul de Sud a luat cu el majoritatea câmpurilor petrolifere preţioase din regiune, lăsând Sudanul mult mai sărac şi contribuind, indirect, la actuala criză de la Khartoum, în condiţiile în care grupuri militare rivale se luptă de fapt pentru controlul resurselor economice în scădere – aurul şi agricultura.
Ca parte a acestei lupte, generalii sudanezi – militarii au fost întotdeauna mari actori, presupus corupţi, în economia locală – au plecat în căutarea unor parteneri străini.
Pentru agricultură, acest lucru a însemnat invitarea statelor din Golf să investească în potenţialul uriaş şi relativ subutilizat al solului bogat care se învecinează cu râul Nil.
În ceea ce priveşte aurul, se pare că au fost încheiate înţelegeri mult mai obscure cu faimosul grup Wagner din Rusia, care este acuzat de contrabandă cu aur din Sudan. Trezoreria SUA l-a acuzat pe şeful Wagner, Evgheni Prigojin, că „exploatează resursele naturale ale Sudanului în interes personal şi răspândeşte o influenţă nefastă” online prin intermediul „fermei sale de troli”.
Dar interesele Rusiei în această ţară şi în regiune merg mult mai departe. Linia de coastă a Sudanului de Est priveşte spre Marea Roşie. De ani de zile, Kremlinul încearcă să stabilească aici o bază militară, în Port Sudan, oferind navelor sale de război acces şi influenţă asupra uneia dintre cele mai aglomerate şi mai disputate rute maritime din lume. Moscova era aproape de a finaliza un acord privind această baza cu guvernul militar sudanez care a preluat puterea în 2021 printr-o lovitură de stat.
Nu este, aşadar, surprinzător faptul că o serie întreagă de guverne încearcă acum să influenţeze evenimentele de pe teren din Sudan.
Pentru moment, accentul pare să fie pus pe încheierea bătăliei dintre armată şi grupul paramilitar RSF înainte ca aceasta să se extindă şi mai mult şi să ameninţe să evolueze de la o luptă pentru putere relativ simplă la un război civil mai complex.
Dincolo de aceasta, unele guverne străine sunt nerăbdătoare să ajute la ghidarea Sudanului către democraţia pe care mulţi au sperat că ar putea urma răsturnării de la putere, în 2019, a conducătorului autocrat şi brutal al ţării, Omar al-Bashir.
Dar alte state ar putea prefera să susţină un alt om puternic şi să zădărnicească voinţa poporului sudanez, care a aşteptat decenii întregi ca unul dintre giganţii africani să îşi împlinească potenţialul.
