La 12 iunie 2024 se împlinesc 82 de ani de la primul val al deportărilor staliniste din Basarabia și nordul Bucovinei, când peste 25.000 de români, considerați o amenințare la adresa URSS, au fost trimiși în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, precum Siberia sau Kazahstan.
După un an în care, imediat după instaurarea ocupației sovietice, aproximativ 100.000 de persoane au fost trimise la muncă forțată în regiuni îndepărtate ale Siberiei, în iunie 1941 autoritățile sovietice au trecut la acțiuni mai dure de luptă împotriva așa-numiților „dușmani ai poporului” – deportările.
Proprietatea privată a fost scoasă în afara legii și are loc organizarea colhozurilor. Ilegală a devenit și religia, în locul acesteia începându-se promovarea ateismului militant, menit să distrugă orice urmă de credință.
Deportările, care au vizat în special populația intelectuală, au avut rolul de a distruge coloana vertebrală a poporului, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri, a amintit și istoricul Ion Varta.
Datele oficiale arată că aproximativ 70.000 de români basarabeni au fost strămutați cu forța în Siberia și în nordul Kazahstanului, în cele trei valuri de deportări, dar, potrivit lui Ion Varta, această cifră ar fi cu mult mai mare.
Datele oficiale arată că peste 25.000 de persoane au fost deportate în noaptea de 12 spre 13 iunie, acesta fiind doar primul val de deportări din perioada sovietică. Au urmat alte doua valuri, în 1949 și 1951, în urma cărora au avut de suferit alte peste 40.000 de persoane.
