Introducerea candidaturii Nataliei Gavriliță pentru funcția de prim-ministru, urmărește de fapt două obiective majore, în eventualitatea eșuării de două ori a votului în legislativ, intrarea în albia anticipatelor, iar în cazul acordării votului de încredere, asigurarea că controlul cabinetului de miniștri este asigurat de persoane din anturajul devotat PAS.
În eventualitatea votării cabinetului Gavriliță, acesta va fi, cel mai probabil, o reprezentare omogenă din același anturaj politic. Pentru că, înaintarea candidaturii avea scopul de a crea premise pentru dizolvarea parlamentului, și nu instalarea unui guvern plenipotențiar. Deci, a fost votat în urma unui “accident politic”, unor neînțelegeri, unor devieri de la scenariul inițial. Acest guvern va fi (dacă va fi votat), în esență un guvern Sandu II, care pe fundalul instabilității politici și economice se va ralia confruntării instituționale pe axa Președinție, Guvern, Parlament și restul instituțiilor statale.
Vor exista multe similitudini cu guvernul Sandu I din perioada iunie-noiembrie 2019. Poziția de guvernare după o perioadă de opozanță de succes, a fost extrem de incomodă. Fiind în opoziție, lucrurile erau clare și simple, Jos tot ce este rău și Sus tot ce este bun. De fapt activitatea de opoziție vocală și “revoluționară” este pentru lideri, o activitate captivantă și cu multă adrenalină, maximum participare în procesul politic cu riscuri de responsabilitate minime, este un meci cu o singură poartă. Altfel au stat lucrurile după instaurarea guvernului Sandu I. Un program de guvernare cu acțiuni aparent relevante dar rupte din context, unele contradictorii, fără să facă parte dintr-o viziune de guvernare mai largă. O perioadă de guvernare scurtă, dar cu multe ezitări și incoerențe, cu o galerie guvernamentală care se școlariza și administra concomitent. Dar care în final s-a auto-distanțat și retras de la guvernare, subit și fără explicații plauzibile în noiembrie 2019.
În mare parte, factorul stabilizator în activitatea guvernului Sandu I, a fost asigurat de carcasa birocratică din guvernele precedente, în special de rang mijlociu și tehnic. Acest lucru a permis separarea funcționalității administrației centrale de retorica noilor guvernanți, care de multe ori erau fie în contradicție, fie funcționau în spații paralele. De la simplificarea abordării procesului de reforme, prin reducerea procesului la asistența financiară externă, transformând împrumuturile/granturile externe în principalul indicator al eficienței politicilor publice până la propuneri de creare a tribunalelor extrajudiciare pentru condamnări pentru agonisirea de averi ilicite și corupție.
Corupția este un factor care descurajează semnificativ mersul oricăror reforme. Schemele de corupție, fac același lucru în mod sistemic. Potrivit DEX-ului, schemă înseamnă Reprezentare grafică simplificată a elementelor sau caracteristicilor ale unui proces, etc. Numai că, unde sunt aceste reprezentări grafice simplificate. Dacă ele sunt cunoscute, de ce nu sunt prezentate grafic simplificat publicului larg?
