Ieri Maia Sandu a avut un discurs exemplar în fața Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, un discurs exemplar fiind un exercițiu oratoric iscusit și… cam atât. Un orator politic are mai întâi nevoie de plămâni și numai după asta – de cap.
Președintele Moldovei și-a construit expunerea pe impresii personale și lucruri emotive. E de prisos să pui la fundamentul unui mesaj important, adresat comunității europene, raționamente, atunci când respectiva adresare nu este bazată pe adevăr. Președintele mimează de fapt o adresare către Europa după ajutor. Adevărul este că Maia Sandu a închinat țara, că ea a venit la conducerea Moldovei sprijinită de anumite cercuri politico-financiare externe, cărora le rămâne datoare cu un set de aranjamente.
Care sunt cele trei lucruri emoționale, scrise cu litere de-o șchioapă, care au fost rostite de la înalta tribună și care ochesc să ne distragă în continuare atenția de la adevăratele realități moldovenești?
Primul, este că președintele și PAS, propriul ei partid finanțat din exterior, are rara vocație să schimbe Moldova din talpă, să o transforme într-o gură de rai, să facă chiar ceea ce n-a mai făcut nimeni în Europa, adică, urmând intenția naivă – bortă în cer!
Deaceea, zice Maia Sandu, “în această sală au fost rostite multe discursuri – vizionare, inspiraționale, cu mesaje de speranță, unitate, pace și progres. Astăzi vin în fața dumneavoastră cu un mesaj diferit”. Și, într-adevăr, mesajul domnișoarei de Risipeni nu este nici de speranță, nici de pace, nici de progres. Este un mesaj de proximă ficțiune cu “Zeița Dreptății” pe rol central.
Al doilea lucru, care urma să provoace emoții necontrolate, este că în Moldova ar exista azi “voință politică pentru reforme”. Dacă această voință există, de ce se manifestă într-o formă atât de ridicolă? De ce această voință a încăput pe mâna unei echipe buclucașe de politicieni prost pregătiți profesional, ori compromiși, cum sunt consilierii prezidențiali?
De ce președinta are frică să meargă cu vizite la țară, unde ar verifica amploarea acestei mari voințe la întâlnire cu oamenii năpăstuiți și neimunizați. Ori voința politică se expirmă prin omuleții trimiși la plimbare pe FB de către fruntașii PAS Alaiba și Popșoi, care o reprezintă pe Maia Sandu, pe rând, în veșmintele lui Vlad Țepeș și costumul de Superman?
Al treilea lucru extrem de emoționant, este povara, care și-au aburcat-o inconștinet moldovenii pe umerii lor firavi, fără să fie întrebați. Maia Sandu afirmă în discurs, că “cetățenii moldoveni sunt hotărâți să repună Moldova pe drumul cel bun, așa încât statul să lucreze pentru ei”. Aș fi curios să știu exact numărul acestor cetățeni îndrăzneți, mintioși și gata să lucreze dezinteresat pentru cauza comună…
Cunosc un număr impresionant de cetățeni, care vor să părăsească țara, chiar dacă Maia Sandu le promite marea și sarea. Există alt număr de oameni, la fel de impresionant, care dorește să trăiască bine, să parvină, chiar dacă ar fi să se vândă cu mama și soacră, cu chiloți cu tot unui partid oarecare, fie și PAS. Cunoaștem că de 30 de ani în școală nu se cultivă elementar respect pentru Patria noastră – Moldova, copiilor noștri li se inoculează ideea că nu avem și nici nu am avut vreodată limba ori istoria noastră.
De unde dară atâta determinare, iubire de țară și elan de propășire, când chiar echipa Maiei a lucrat și continua să lucreze nu pentru Patrie, ci pentru salarii grase de la Soros?
Editorial de Valeriu Reniță
