Spre deosebire de țările scandinave, unde partidele de stânga au făcut mari progrese la alegerile europene de luna trecută, în Olanda, mult mai supusă fluxurilor continentale de migranți, dreapta extremă a reușit să formeze un guvern de coaliție. Pentru a potoli temerile opoziției, guvernul nu este condus de ideologul Geert Wilders, șeful principalului partid al dreptei naționaliste, dar unii miniștri țin deja un discurs încărcat de termeni grei de semnificații ambigue.
Peisajul politic olandez prezintă particularitatea de a fi la fel de fragmentat ca și cel belgian, deși țara, Olanda, este unitară lingvistic. Spectrul politic merge de la stânga, trecând prin socialiștii fostului comisar european Frans Timmermans și liberalii centriști ai viitorului secretar-general NATO Mark Rutte, până la extrema dreaptă naționalistă a lui Wilders și – altă ciudățenie olandeză – partidele ultrareligioase calviniste din ceea ce ar putea fi numit un „Bible belt”, în special în nord, în regiunea orașului universitar Groningen.
Premier este fostul șef al agenției anti-terorism, Dick Schoof, care a spus că este „hotărât” să pună în aplicare planurile coaliției, care urmăresc să stabilească „cea mai strictă politică de admitere a azilului” și un pachet de măsuri „pentru controlul migrației”.
Învestit marți, noul cabinet olandez al premierului Dick Schoof, cu cinci miniștri din partidul de extremă-dreapta Libertate (PVV) al lui Geert Wilders și doi din formațiunea populistă Mișcarea Fermierilor-Cetățeni (BBB) e condus de Schoof, un birocrat de carieră care a condus agenția olandeză de informații AIVD și a fost oficial superior la Ministerul Justiției.
Liderul de extremă-dreapta, ministrul economiei, Dirk Beljaarts, fost manager de hotel și consul onorific al Budapestei în Țările de Jos, a fost nevoit să renunțe la pașaportul său maghiar, deoarece Wilders se opune dublei cetățeni pentru deținătorii de înalte funcții.
Iar ministrul locuințelor Mona Keijzer, care s-a alăturat BBB de la CDA Creștin Democrat după ce a fost demis dintr-un cabinet anterior de către fostul prim-ministru Mark Rutte pentru că a criticat public regulile Covid, a declarat luna trecută într-un talkshow că „ura față de evrei face parte din istoria islamică“.
De altfel, ministra migrației, Marjolein Faber, este cea care, săptămâna trecută, a folosit, în timpul unei dezbateri din camera superioară a parlamentului, termenului de „omvolking”, „înlocuire a populației”, spunând ulterior că ignora că aces cuvânt, omvolking are „conotații teribile”, fiind folosit de naziști.
Tot Faber a mai susținut că, deși clima se poate schimba, oamenii nu sunt responsabili și încălzirea globală se datorează „activității soarelui”.
Cât despre Geert Wilders, liderul Partidului Libertății (PVV) poate fi atât de extremist si provocator în unele din declarațiile sale, încât e detestat și respins chiar și de unii din vecinii săi, ultranaționaliștii flamanzi, din partidele N-VA (majoritar în Flandra) și Vlaams Belang. Asta mai ales după unele declarații ale sale în care afirma în mod deschis că Flandra e doar o provincie olandeză și că portul belgian Antwerpen e doar o prelungire a celui olandez Rotterdam, cel mai mare din Europa.
