Analiză a publicației spaniole El Mundo, preluată de Rador Radio România:
În timp ce enclava palestiniană Gaza trece printr-unul dintre cele mai grave momente din istoria sa, Israelul poartă o luptă internă pentru cine este responsabil pentru că nu a dejucat atacul din 7 octombrie.
Pe măsură ce prezența trupelor israeliene crește în Fâșia Gaza cu confruntări față în față cu membri ai aripii armate a grupării fundamentaliste Hamas, frontul de nord se înfierbântă și mai mult, iar duminica aceasta au fost trase mai multe rafale de proiectile pentru prima dată din Liban împotriva orașelor Kiriat, Shmona și Nahariya din nordul Israelului. În ciuda ridicării treptate a blocajului telefonic și a internetului și a afluxului tot mai mare de camioane de ajutor umanitar, Gaza trece printr-unul dintre cele mai grave momente din ultimele decenii și solicită cu disperare încetarea focului după 23 de zile foarte grele.
Războiul total împotriva Hamas este însoțit în Israel de bătălia internă pentru responsabilitatea pentru eșecul colosal care a permis cel mai grav atac terorist din istoria sa. Ziua de 7 octombrie marchează trecutul, prezentul și viitorul lui Benjamin Netanyahu, care se confruntă cu cele mai dificile ore ca prim-ministru.
Armata israeliană se mărgineşte să dezvăluie că mai multe forțe au pătruns în enclava palestiniană și să difuzeze imagini cu tancuri de pe coasta Gazei, fără a oferi locația sau numărul exact al soldaților, tancurilor și mașinilor sale blindate. Dimensiunea este mai mică decât într-o ofensivă terestră la scară largă, dar mai mare decât ar putea sugera cuvintele „extindere a acțiunilor la sol”. Pentru moment, Israelul preferă atacurile la sol în și dinspre nordul Fâșiei care vizează orașul Gaza în locul unei invazii în toată regula. O formulă recomandată de SUA și forțată de situația persoanelor răpite și de posibilitatea intervenției Hezbollah. Adică progrese treptate și lente susținute de foc intens de sus.
Zeci de teroriști au fost uciși și doi soldați israelieni au fost răniți în diferite ciocniri în zona de coastă a Gazei sau la ieșirea dintr-unul dintre numeroasele tuneluri săpate de Hamas tocmai pentru a contracara avansul inamicului său. Israelul și-a crescut presiunea militară asupra Gazei, cu scopul de a o încercui în zilele următoare. Din acest motiv, și-a intensificat solicitările și avertismentele, din ce în ce mai urgente, astfel încât locuitorii și centrele de sănătate să fie evacuate dintr-un oraș care ar putea deveni scenă de război.
Semiluna Roșie Palestiniană a denunțat „amenințările” armatei israeliene de a evacua imediat Spitalul Al Quds din Tal Hawa (sudul Gazei), indicând că zona înconjurătoare a fost bombardată „în mod deliberat” ca formă de presiune. Marea întrebare este ce se va întâmpla cu Spitalul Al Shifa. Pe de o parte, acesta este cel care tratează cei mai mulți răniți și îi concentrează pe locuitorii din Gaza care caută refugiu de bombardamentele necontenite. Pe de altă parte, zona sa subterană este, potrivit Israelului, centrul de comandă și ascunzătoarea Brigăzilor Ezzedin Al Qassam.
Programul Alimentar Mondial al ONU (PAM) a raportat duminică aceasta jefuirea proviziilor de ajutor. „Mii de locuitori din Gaza au spart unele depozite și au luat făină de grâu și alte articole de supraviețuire de bază”, a declarat el. Potrivit unuia dintre oficialii săi din regiune, Samer Abdeljaber, „este un semn că oamenii își pierd speranța și sunt din ce în ce mai disperați. Sunt înfometați, izolați și suferă de trei săptămâni de violență și angoasă imensă”.
Spre deosebire de alte ocazii, ofensiva militară nu este contestată de ceasul intern (consens general privind distrugerea Hamas ca miliție și regim) și diplomatic (sprijinul președintelui Joe Biden, care duminică a vorbit din nou cu Netanyahu pentru a-și arăta sprijinul, dar i-a reamintit de prioritatea „protejării civililor” şi sporirea ajutorului umanitar). Singurul ceas care ticăie acum în planurile militare ale Israelului sunt familiile celor 239 răpiți în Gaza. Presiunea populară pentru a pune eliberarea acestora mai presus de decapitarea Hamas a crescut odată cu începerea celei de-a doua etape a războiului, pe care guvernul a ordonat-o după ce s-a convins că Hamas nu urmărea un schimb imediat, ci mai degrabă „pierde timpul pentru a amâna ofensiva terestră”.
La campania împotriva tunelurilor Hamas s-a adăugat un război subteran în Israel pentru responsabilitatea celui mai mare eșec defensiv din istoria sa. Pe rețeaua de socializare X, Netanyahu neagă că ar fi primit alerte că Hamas intenţionează să înceapă un război şi a subliniat că toate agențiile de securitate au estimat că Hamas a fost descurajat și dispus să rămână calm. „A fost o evaluare transmisă în repetate rânduri premierului și cabinetului său de către agențiile de securitate și de informații, inclusiv în ajunul războiului”, a scris el într-un mesaj care a stârnit o mare agitație.
Mulți, tot din dreapta, au criticat încercarea lui de a răspunde și de a viza oficialii în plin război. Furia din agențiile de securitate a fost notabilă, dar acestea au preferat să tacă, susținând că „cel mai important lucru acum este să punem capăt teroriștilor”. Așa cum a cerut, de exemplu, liderul centrist și numărul trei în cabinet, Benny Gantz, Netanyahu a șters mesajul și chiar a intonat un mea culpa fără precedent: „Am greșit. Am spus lucruri în urma conferinței de presă care nu ar fi trebuit spuse. și pentru asta îmi cer scuze. Ofer deplin sprijin șefilor agențiilor de securitate. Îl susțin pe șeful Statului Major General și pe toți ofițerii și soldații care se află în prima linie şi luptă pentru a ne apăra casa. Împreună vom câștiga.”
Hamas, puternic lovit de bombe, deși nu la fel de greu ca locuitorii din Gaza, care au suferit zilnic un adevărat iad din 7 octombrie cu peste 8.000 de morți, potrivit guvernului islamist, a intervenit în controversă subliniind că decizia lui Netanyahu de a scrie și a șterge mesajul „dezvăluie încă o dată diviziunea și confuzia care afectează guvernul său”.
Pe fundalul controversei se află frustrarea și furia față de Sâmbăta Neagră și teama de a doua zi după război în care israelienii vor cere răspundere. „Acum nu este momentul să căutăm vinovați, ci să punem capăt Hamas. Când războiul se va termina, va fi investigat exhaustiv cu întrebări pentru toată lumea, inclusiv pentru mine”, a promis Netanyahu, care în urmă cu câteva luni a primit alerta de la serviciile de informaţii ale armatei („Inamicii detectează un punct istoric de slăbiciune”) cu referire la criza internă fără precedent din jurul controversatului plan de reformă judiciară al guvernului ultraconservator.
Hamas a profitat de acest punct de slăbiciune. În interviurile pe care le acordă din Qatar, Iran sau Liban, liderii grupării fundamentaliste se confruntă cu o contradicție: ei laudă „succesul” din 7 octombrie și neagă masacrele de civili, deși acestea au fost documentate, parțial, de autori. Liderul Hamas, Khaled Meshal, a făcut un pas mai departe. Într-un interviu la televiziunea egipteană, el a dezvăluit: „Rușii ne-au spus că ceea ce s-a întâmplat pe 7 octombrie va fi predat în școlile militare”. De asemenea, el crede că China și, mai ales, Rusia au beneficiat de războiul dintre Israel și Hamas, care intră în cea de-a patra săptămână.
