După victoria Maiei Sandu în alegerile prezidențiale și demisia guvernului Chicu începe să ne intereseze mai mult starea Partidului Socialiștilor. Observ că acest lucru este caracteristic atît celor care sînt obișnuiți să hulească fostul partid de guvernare cît și observatorilor cu atitudini mai pozitive. PSRM se află astăzi într-o situație echivocă și nu poate să nu stîrnească o gamă largă de emoții – deja nu mai este un partid aflat la guvernare dar nici nu este un partid de opoziție pursînge. Rolul încă dominant pe care îl are în parlament și miniștrii interimari din guvern face ca PSRM să se mențină pe o pistă ambivalentă a cărei semnificație deocamdată ne scapă – nu știm dacă e pe linia de start sau cea de finiș.
E adevărat că această situație de semi-atac – semi-defensivă e destul de riscantă și poate produce atît urcușuri politice spectaculoase cît și alunecări dramatice. Este evident că socialiștii înțeleg foarte bine seriozitatea situației. Din această cauză, în ultimul timp și-au luat toate măsurile de precauție pentru a nu fi nevoiți să se prăbușească în gol – s-au retras subit de la guvernare lăsînd pe seama Maiei Sandu sarcina identificării unei soluții privind alegerile anticipate, l-au reales pe Igor Dodon președinte al partidului, recuplînd partidul cu propriu lider și și-au fidelizat electoratul-nucleu, obișnuit să voteze geopolitic, prin desfășurarea unei vizite mobilizatoare la Moscova.
Realegerea lui Dodon în funcția de președinte al PSRM este cheia de boltă a întregii operațiuni. Prin această mișcare, socialiștii l-au readus la ”matcă” pe fostul său președinte, aflat temporar ”într-o deplasare de serviciu” la președinție, i-au conferit din nou un statut politic oficial important și au reconfirmat încrederea deplină în potențialul lui Igor Dodon. Înfrîngerea lui Dodon în alegerile prezidențiale a fost tratată drept un eșec usturător dar reparabil în condițiile în care adversarii politici au toate șansele să se dezumfle rapid. În plus, fatalismul capitulard atribuit socialiștilor de către ”amici” a fost ferm respins prin alegerea lui Dodon în calitate de președinte ceea ce dorește să însemneze în timp crearea unui front comun împotriva dreptei.
În același timp, socialiștii au stabilit un obiectiv nou politic – alegerile parlamentare anticipate din 2021, indiferent de data la care ele vor fi organizate. Este greu de spus dacă ele pot fi cîștigate net de către socialiști. Foarte mult va depinde desigur și de prestația liderilor dreptei. Totuși, socialiștii rămîn în continuare cu toate atributele necesare unei evoluții convingătoare în alegeri – au un lider de top, acceptat ca atare atît de Rusia cît și de Occident, dispun de o poziție dominantă în viața politică, au păstrat susținerea geopolitică al unui centru de mare putere și beneficiază de încrederea unei părți a electoratului moldovenesc cu preferințe pro-estice.
La un moment dat s-a discutat cu mult antren despre rivalitatea din interiorul partidului și lupta crîncenă pentru fotoliul prezidențial. Vîlva creată a fost se pare produsul imaginației fierbinți a unor răuvoitori și nu rezultatul unor analize lucide făcute în cunoștință de cauză. Deși Igor Dodon este înconjurat în partid de lideri recognoscibili, care demult au ieșit din pantalonașii actorilor de planul doi, avînd deja o carieră politică validată (Zinaida Greceanîi, Ion Ceban, Vlad Bătrîncea), acest grup de oameni continuă să dea impresia unei echipe sudate, dornice să colaboreze în comun, chiar dacă este de netăgăduit și existența unui spirit de competiție în interiorul partidului.
Dreapta noastră proeuropeană a dat dovada deseori pe parcursul istoriei țării politice de iresponsabilitate strigătoare la cer și acțiuni sinistre. Existența unui puternic partid de stînga, capabil deseori să recurgă la acțiuni de blocaj și intimidare atunci cînd politicienii amorezați doar în vorbă de Bruxelles și Wasington, comit abuzuri și sforării, este o condiție obligatorie pentru dezvoltarea statului nostru. Din această cauză, pe fundalul unei întăriri a dreptei după victoria Maiei Sandu în alegerile prezidențiale, nu trebuie să uităm că eficiența mandatului ei va depinde mult de cît de ferm va fi ea strînsă la perete de socialiști.
Autor: Corneliu Ciurea Sursa: Politics.MD
