În această campanie electorală partidele noi, formate relativ recent, comportă avantaje clare legate de intriga pe care o crează, respirînd un aer de prospețime politică dar și dezavantaje evidente, din cauza blocajului informațional de care suferă. Un partid nou, fie și cu resurse impunătoare, nu prea poate răzbate pe scena politică ca un meteor cu o coborîre fulgerătoare din cauza numeroaselor impedimente pe care le creează partidele deja intrate în sistem, deloc fericite de apariția unor noi pretendenți.
În mod evident, partidul PACE beneficiază în această campanie electorală de avantajul sus-menționat dar suportă și consecințele nefaste ale îngrădirilor venite din partea celor care au avantajul primului venit. Acțiunile energice ale partidului tulbură liniștea campaniei, creată în mod intenționat pentru a adormi spiritele și a crea senzația unei lipse de alternativă. Demascarea unor pungași ordinari, oploșiți deloc întîmplător pe lista pretins imaculată a PAS-ului, comunicarea cu diaspora care a culminat cu oferta maximă cu privire la desciderea a 220 de secții de vot peste hotare dar și interesul special pentru funcția de Ministru de Interne, manifestat prin înaintarea propriului candidat la acest post – sînt acțiuni care au deviat atenția publicului de la fabula considerată canonică a campaniei – lupta proeuropenilor contra prorușilor.
În același timp, partidul suferă de discriminările proprii unui sistem politic extrem de dușmănos față de pretendenții noi. Mass media partizană (alta nici nu avem) ia apă în gură atunci cînd este vorba de Cavcaliuc și partidul său pentru a nu-i propaga inițiativele iar comentatorii politici evită ostentativ subiectul PACE, considerîndu-l toxic și neavenit. Sociologii sînt somați de comanditari să scoată în evidență doar propriile partide, împingînd la coada clasamentelor lor prefabricate partidele noi. Campania electorală nu este doar o confruntare dintre concurenți pentru dreptul de a deține puterea ci și o operațiune de ”dosire sub preș” a partidelor noi pe care o realizează constant ”partidele vechi”.
Tocmai din această cauză observăm că PACE întîmpină dificultăți în a-și gestiona contul electoral, membrii partidului, inclusiv liderul, sînt supuși unor urmăriri procuroricești iar din programul partidului sînt preluate de către partidele vechi propunerile pentru diasporă și date drept oferte proprii. Aceste restricții și limitări sînt fenomene obișnuite în sistemul nostru politic în care partidele noi sînt tratate cu dușmănie și văzute ca o muscă în lapte. Dar nici o restricție de acest tip n-a fost în stare să oprească ascensiunea unui partid în cazul în care formațiunea în cauză promova mesaje percutante pentru alegători.
PACE este un partid care tulbură atmosfera stătută a politicului moldovenesc și lansează cîteva mesaje revelatoare pe care alte partide se sfiesc să le pronunțe din varii motive. Primul e că ordinea într-un stat este o valoare cheie care nu poate fi scoasă la mezat de iubitorii unor aventuri politice. În plus, PACE ne spune că îngerii nu sînt chiar atît de albi, cu referire la diverși candidați la funcția de deputat și lideri ai administrației publice locale, obișnuiți să vadă statul ca o vacă de muls. În sfîrșit, PACE este un partid pro european ce se adresează diasporei în condițiile în care există pe scena moldovenească pretenția unui monopol asupra acestui segment electoral.
În perioada imediat următoare, campania electorală va intra în faza ei culminantă, astfel încît PACE va fi obligat să vină cu noi inițiative și acțiuni în măsură să păstreze partidul în plutonul aspiranților la accederea în parlament. În pofida constrîngerilor impuse din afară, ideile acestui partid politic urmează să-și croiască drum spre alegători.
Autor: Corneliu Ciurea
