Ziua Națională a României ne readuce în prim-plan idealurile de unire, prosperitate și libertate. Idealuri care, la un secol de la momentul definitoriu pentru devenirea națiunii române și la trei decenii de la Revoluția din Decembrie 1989, sunt încă departe de a fi împlinite, transmite subiectulzilei.md.
Adevărata forță a statului român ar trebui să rezulte din capacitatea critică a instituțiilor sale de a evalua și înțelege erorile care au făcut ca la o sută de ani de Marea Unire, în prag de 2020, România să nu fie nici foarte prosperă, nici foarte liberă în acțiunile externe și nici în aceeași construcție politică europeană cu Republica Moldova/Basarabia.
Probabil, un motiv pentru premierul român, Ludovic Orban, să afirme, la 1 decembrie 2019, că unirea celor trei provincii românești prin autostrăzi reprezintă o prioritate pentru Cabinetul de Miniștri pe care îl conduce. Într-adevăr, autostrada Târgu Mureș – Iași – Ungheni ar fi autostrada Unirii căci ea ar lega estul României de regiunea transnsilvană.
Constatăm, la finele anului 2019, că relațiile bilaterale moldo-române par a fi puternic influențate de schimbările și turbulențele politice petrecute la Chișinău și București. Declarațiile unor politicieni și comentatori politici români vorbesc despre o schimbare a politicii României față de Republica Moldova.
Am observat că în discursul de 1 decembrie, atunci când vorbea despre Marea Unire, președintele Iohannis a făcut abstracție de românii care locuiesc în teritoriul dintre Prut și Nistru, români care, la alegerile prezidențiale, s-au prezentat în număr mare la vot – din cei 52 275 de electori, 96% au votat pentru Klaus Iohannis.
Înțeleg, statul român, ca și alte state membre ale Uniunii Europene, privește cu o anumită îngrijorare acumularea de putere a Partidului Socialiștilor. Să recunoaștem că există motivații – unele gesturi politice ale acestui partid au dat suficiente teme de analiză.
Bucureștiul oficial va analiza atent modul în care vor evolua înțelegerile bilaterale semnate de Maia Sandu la București, cu ocazia primei sale vizite externe în calitate de prim-ministru.
Poate fi pusă sub semnul întrebării operaționalizarea unor înțelegerilor stabilite de Guvernul condus de Maia Sandu cu Guvernul condus de Viorica Dăncilă? Probabil că da, iar acest lucru se va întâmpla doar dacă Guvernul Orban va considera că acordurile semnate de Viorica Dăncilă trebuie oprite căci aparțin social democraților români. În condițiile în care, la București, politicile anti-PSD iau avânt, acest nefericit scenariu poate avea loc. Percepția publicului românesc ar putea fi schimbată argumentându-se că „două săbii nu încap în aceeași teacă” – vizita premierului Chicu la Moscova ar putea fi interpretată ca un semn de schimbare a politicilor Republicii Moldova față de Uniunea Europeană.
Oficialii români au fost deranjați de faptul că prima vizită externă a premierului Ion Chicu a avut loc la Moscova și nu la București. Semn că, în diplomație, simbolistica contează. Modul în care Chișinăul va aprofunda relațiile cu Moscova, prin eventuale acorduri de cooperare, va fi perceput de oficialii români ca fiind un derapaj de la vectorul de integrare europeană al statului moldovean. Acordurile cu Rusia, dacă vor fi, trebuie explicate foarte bine.
Agenda diplomatică a statului român față de Republica Moldova este cunoscută, se dorește ca statul moldovean să rămână pe parcursul de integrare europeană și își dorește ca Parteneriatul Estic să devină un instrumentul de racordare ireversibilă a statelor membre la Uniunea Europeană.
Este cunoscută și agenda diplomatică a statului moldovean, care își dorește menținerea legăturilor cu Uniunea Europeană și implementarea, probabil graduală, a angajamentelor asumate prin Acordul de Asociere și cel de Liber Schimb și, în același timp, extinderea relațiilor cu Federația Rusă. Diplomația moldoveană este conștientă că Parteneriatul Esti nu este un instrument care să ofere o perspectivă de integrare în Uniunea Europeană.
Constat că pragmatismul diplomației moldovenești care aplică în practică politici multi-vectoriale deranjează Burxelles-ul și, prin reverberații, Bucureștiul.
Buna colaborare care va exista între Palatul Victoria și Palatul Cotroceni poate constitui o oportunitate pentru construirea unor noi politici față de Republica Moldova.
La trei decenii de la Revoluția din 1989 suntem cu toții de acord cu proverbul care spune că tot pățitul e priceput, de asta, instituțiile statului român ar trebui să învețe din greșelile trecutului.
Noile politici adresate Republicii Moldova pot/trebuie construite doar după o întâlnire bilaterală a primilor miniștrii de la București și Chișinău.
O revizuire unilaterală a relațiilor bilaterale moldo-române, fără o întâlnire a celor doi premieri, ar însemna că interesul statului român față de Republica Moldova este modelat de marile familii politice existente în Parlamentul European.
Ceea ce nu e un lucru rău, pentru România. Dar nici bun, pentru evoluția viitoare a relațiilor cu Republica Moldova.
