Maia Sandu a propus Parlamentului (ceea ce este egal cu – a dat indicații fracțiunii PAS) să numească fosta șefă a Ministerului Afacerilor Interne, Ana Revenco, în funcția de director al Centrului pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării.
Ea va lupta împotriva “dezinformării” și a “ingerințelor străine”. Cu alte cuvinte, se va ocupa de cenzură, promovând propria propagandă.
În același timp, Chișinăul are deja organizații care se ocupă de “instituțiile mass-media incomode”, cum ar fi Asociația Presei Independente și președintele Consiliului Audiovizualului, Liliana Vițu.
Uitați-vă doar câte canale TV au rămas deja fără licență.
La ce bun autorităților le mai trebuie un organ de cenzură?
Maia Sandu a făcut o remarcă în stilul lui Goebbels: “Libertatea exprimării nu poate fi o scuză pentru minciună și dezinformare.” Cu două din cele trei componente ale teoriei propagandei goebbelsiste, autoritățile au aranjat deja totul – cu evenimente publice în susținerea lor și cu retorică demagogică.
Chișinău avea nevoie doar de al treilea component – mass-media.
Acum, canalele de televiziune sunt sub monitorizarea directă a Lilianei Vițu – iar autoritățile vor avea propriul lor “megafon”.
Toate prognozele indică o eficiență majoră a șefului acestui Centru. Doar când a fost în funcția de șefă a MAI, Ana Revenco se comporta ca un măcelar cu protestatarii de fiecare dată când președintele îi dădea indicații să o facă. În plus, șantajul este o practică testată în cercul conducerii țării. Iar Maia Sandu are dovezi compromițătoare solide împotriva prietenei sale. De exemplu, istoria despre averea nedeclarată a Anei Revenco.
Autor: Valeriu Reniță
