În provincia Ghor din Afganistan, degradarea economică și reducerea ajutoarelor internaționale au dus la situații limită în care unele familii spun că sunt nevoite să ia decizii dramatice pentru a supraviețui. În lipsa veniturilor și pe fondul foametei tot mai extinse, tați și mame afirmă că nu mai pot asigura hrana zilnică pentru copii, iar în unele cazuri ajung să își cedeze fiicele pentru a obține resurse esențiale sau bani necesari tratamentelor medicale.
În orașul Chaghcharan, capitala provinciei Ghor – una dintre cele mai sărace regiuni ale țării – sute de bărbați se adună încă de la primele ore ale dimineții, sperând la munci ocazionale. Activitățile sunt precare și slab plătite, de la muncă fizică până la sarcini zilnice necalificate. Pentru mulți, câștigul unei singure zile reprezintă diferența dintre a mânca sau a rămâne fără hrană.
Un localnic, Juma Khan, în vârstă de 45 de ani, spune că în ultimele săptămâni a reușit să lucreze doar câteva zile. El descrie o situație în care copiii săi au rămas fără mâncare timp de mai multe zile consecutive, iar familia depinde de împrumuturi ocazionale pentru a supraviețui. Situația lui reflectă o realitate larg răspândită, confirmată și de datele ONU, care indică faptul că majoritatea populației nu își mai poate acoperi nevoile de bază.
În unele familii, presiunea economică a dus la decizii greu de imaginat. Un bărbat, Abdul Rashid Azimi, spune că ia în calcul să își dea fiicele spre îngrijire sau căsătorie în schimbul unor sume de bani, explicând că nu mai are alte soluții pentru a-și hrăni ceilalți copii. În alt caz, un tată afirmă că și-a cedat fiica de 5 ani unei rude pentru a putea plăti o intervenție medicală urgentă, urmând ca aceasta să fie luată ulterior de familia respectivă.
Criza alimentară din Afganistan este una dintre cele mai severe din ultimii ani. Milioane de persoane sunt expuse riscului de foamete, iar reducerea sprijinului internațional a agravat situația. În paralel, autoritățile de facto susțin că încearcă să stabilizeze economia prin proiecte interne, însă efectele sunt limitate.
Consecințele sunt vizibile și în sistemul medical. Spitalele din regiuni precum Ghor funcționează cu resurse insuficiente, iar secțiile pediatrice și neonatale sunt supraaglomerate. Lipsa medicamentelor obligă familiile să achite tratamente din farmacii private, lucru imposibil pentru mulți pacienți. Medicii descriu o situație în care decesele în rândul nou-născuților au devenit frecvente, iar capacitatea de intervenție este sever limitată.
În acest context, pentru numeroase familii afgane, lupta zilnică nu mai este despre progres sau stabilitate, ci despre supraviețuirea imediată și alegerea dureroasă între nevoile copiilor.
Abonează-te la canalul nostru de Telegram Subiectul Zilei!
