Platformele de gheaţă plutitoare din nordul Groenlandei, al căror rol este crucial pentru regularizarea cantităţii de apă dulce deversată în oceanul planetar, au pierdut peste o treime din volumul lor total în raport cu anul 1978, au avertizat oamenii de ştiinţă într-un studiu publicat marţi, informează AFP, citată de Agerpres.
Cercetători din Danemarca, Statele Unite şi Franţa au utilizat mii de imagini obţinute din sateliţi, pe care le-au combinat cu măsurători realizate pe teren şi cu modele computerizate pentru a reconstitui evoluţia acestor platforme care extind gheţarii deasupra apei.
„Începând din 1978, platformele de gheaţă din nordul Groenlandei au pierdut peste 35% din volumul lor total, iar trei dintre ele s-au prăbuşit complet”, dintre cele opt prezente în regiune, au concluzionat autorii studiului publicat în revista Nature Communications.
„Motivul principal este acela că ele s-au topit în partea lor inferioară odată cu încălzirea apelor oceanice”, a explicat Romain Millan, cercetător la Centrul Naţional de Studii Ştiinţifice din Franţa (CNRS) şi la Universitatea din Grenoble, autorul principal al studiului.
„S-a evidenţiat o intensificare foarte importantă a topirii după anii 2000, care corespunde într-o manieră evidentă cu creşterea temperaturii oceanelor în acest sector şi pe durata acestei perioade”, a adăugat el.
Topirea acestor platforme nu contribuie direct la creşterea nivelului oceanelor.
În schimb, ele joacă rolul unui „baraj” care regularizează cantitatea de apă dulce provenită din calotă şi deversată în ocean, un element care participă la acest fenomen.
Dispariţia acestor baraje naturale are aşadar efecte importante asupra gheţarilor, ale căror puncte de ancorare pe sol se retrag treptat şi care eliberează mai multă gheaţă decât în trecut.
„De exemplu, gheţarul Zachariae Isstrom, care şi-a pierdut platforma în jurul anului 2003, aproape că şi-a dublat apoi cantitatea de gheaţă pe care o devarsă în ocean”, a declarat Romain Millan.
Concluziile sunt cu atât mai alarmante cu cât gheţarii din această regiune erau până acum consideraţi stabili de către oamenii de ştiinţă, spre deosebire de cei din alte zone mai fragile ale calotei polare, care au început să se fragilizeze încă de la jumătatea anilor 1980.
„Ceea ce se va întâmpla la nivelul polilor şi la nivelul mărilor în viitor va depinde de deciziile care vor fi luate de politicieni pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră”, a reamintit cercetătorul francez marţi, cu doar câteva săptămâni înainte de Conferinţa ONU privind schimbările climatice (COP28), care se va desfăşura la Dubai în perioada 30 noiembrie – 12 decembrie.
