CEDO a dispus ieri că Procurorului General Alexandr Stoianoglo i-au fost încălcate drepturile la un proces echitabil după suspendarea din funcție, fiind violate înseși principiile dreptului. În fond, Curtea a reconfirmat printr-un text juridic atacul politic asupra instituției Procurorului General, înfăptuit de actuala guvernare și interesele partizane care au stat la baza acestei operațiuni diversioniste, fără a o spune pe șleau pentru că o asemenea constatare i-ar fi depășit competențele.
Acum cei care i-au luat apărarea lui Stoianoglo pot trăi satisfacția că în sfîrșit s-a făcut dreptate, fie și parțială, întrucît pe rol la CEDO mai există un dosar privind calomniile deputatutului Carp la adresa lui Stoianoglo, în baza cărora procuratura a intentat dosar penal. Dosar, care cu siguranță va fi cîștigat de Stoianoglo. Totuși, senzația că dreptatea a triumfat este destul de firavă din cîteva motive principiale.
În primul rînd, suma despăgubirii pe care statul nostru a fost obligat să-i restituie lui Stoianoglo este una derizorie (3600 euro). Deși ni se spune că mărimea despăgubirii nu contează trăim totuși cu ferma convingere că ar trebui să existe o relație direct proporțională între gravitatea încălcării și severitatea pedepsei aplicate. În cazul Stoianoglo, din păcate, nu vedem o asemenea corelare dintre crimă și pedeapsă fapt remarcat practic de toți comentatorii. Impresia generală este că CEDO – o instituție parte a arhitecturii Consiliului Europei – a dorit să îndulcească pastila pentru actuala guvernare, fiind în imposibilitate, totuși, de a-i atribui cîștig de cauză într-o speță foarte clară. Ceea ce ar putea să însemne că ne aflăm încă într-o situație în care occidentalii nu sînt dispuși să sancționeze hotărît derapajele antidemocratice ale regimului Maiei Sandu.
Din constatarea de mai sus reiese și al doilea motiv pentru care nu ar trebui să avem multe temeiuri de jubilațiune. Guvernarea actuală, informată probabil cu privire la starea de relativă impunitate de care se bucură se va rezuma doar la achitarea despăgubirii fără a se obosi să facă justiție pînă la capăt ceea ce în condițiile actuale ar însemna repunerea în drepturi a lui Alexandr Stoianoglo în calitate de procuror General. O asemenea situație va menține starea de nedreptate creată prin suspendarea și apoi demiterea lui Stoianoglo în beneficiul politic al PAS. Dl Stoianoglo va intra în continuare într-o nouă rundă de sesizări și contestări a căror examinare va fi tergiversată de justiția (sau antijustiția) PAS-istă iar puterea va încerca să finalizeze concursul de selectare a unui Procuror General loial.
Cu toate acestea, din punct de vedere politic decizia CEDO în cazul Stoianoglo este o lovitură gravă dată actualei guvernări. Puterea rămîne descoperită în fața acuzațiilor ce țin de încalcarea principiilor statului de drept. Vedem că și susținătorii regimului actual sînt într-o imposibilitate evidentă de a justifica acțiunile guvernării iar cazul Stoianoglo evidențiază o dată în plus înclinarea acestui regim de a recurge la putere brută și la măsuri represive.
Totuși, regimul actual va continua să opună rezistență.
Autor: Cornel Ciurea
