Efectul de revenire a economiei început în august 2020 se pare că a luat sfârșit odată cu terminarea anului pandemic. Încă nu sunt publicate datele statistice definitive, dar indirect, inflație mică de 1% anual, nu din cauza politicilor monetare, ci din cauza scăderii consumului, reducerea cu 5% a creditării economiei, scăderea activității investiționale, indică indirect existența unei tendințe de constrângere a economiei naționale. Incertitudinea duratei pandemice, trecerea comportamentală în regim de criză a consumatorilor și investitorilor, cu toate consecințele decizionale de constrângere a coșului de consum și amânarea proiectelor investiționale, riscă să inducă economia în spirala de recesiune, fenomen greu de stopat și foarte dificil de recuperat.
La toată lista imensă de probleme pandemice, economice, politice și nu în ultimul rând a stării psiho-emoționale ale societății se poate adăuga lipsa unui administrații executive centrale cu deplin mandat de funcționalitate. Un guvern plenipotențiar în aceste situații ar trebui să gestioneze criza pandemică, asigure funcționalitatea organelor statului, să poarte negocieri cu partenerii de dezvoltare, să identifice surse interne și externe pentru menținerea pe linie de plutire (măcar) a sectorului finanțelor publice, să identifice măsuri stimulatoare pentru sectoarele aflate în dificultate, să fie un arbitru și să nu admită abuzuri necompetitive din partea unor agenți economici, să inițieze și mențină proiecte investiționale menite a fi stimulatoare pentru sectorul real al economiei, și multe alte activități ce țin de mobilizarea administrației centrale într-o perioadă dificilă și incertă prin care trecem acum.
Existența unui executiv cu mandat limitat și fără suport din partea unei majorități parlamentare (oricare ar fi ea, de stânga, dreapta, sau orice combinație dintre acestea) riscă să declanșeze anumite fenomene de dezintegrare a sistemului administrației centrale. Oricine, s-ar afla în fruntea executivului, în lipsa unei axe de interacțiune comună majoritate parlamentară – guvern, va fi incapabil să facă față provocărilor în fața unor fenomene de dezintegrare care îl depășesc. În astfel de situații, în ciuda unor eventuale eforturi de consolidare, spre exemplu, va crește corupția în urma preluării de competențe de funcționarul mic, din teren. În sectorul real al economiei, vom fi martori la tot mai multe abuzuri din partea unor agenți economici, care văzând slăbirea organelor statului, vor tinde să profite de acest fapt. După cum a fost cazul scumpirii carburanților în urma unor acțiuni vădit concertate din partea petroliștilor.
Incapacitatea politicienilor de a identifica o foaie de parcurs pentru perioada dificilă prin care trecem deja contribuie la aprofundarea fenomenelor de recesiune, de destabilizare a administrației publice și degradării societății. Alegerile parlamentare în afara ciclurilor electorale ordinare, aflate pe agenda politică ale unor actori politici vor avea un efect multiplicator la aceste fenomene, mai ales că acest parlament se apropie de 3/4 din perioada mandatului său, iar până la alegerile ordinare nu este atât de mult.
Autor: Roman Chircă, director al Institutului Economiei de Piață.
