Punctul de vedere promovat de președintele ales, Maia Sandu, cu care intelectualitatea moldoveană este de acord, prevede acceptarea condiționalităților impuse de Bruxelles pentru obținerea de către statul moldovean a fondurilor UE, care să asigure implementarea Acordului de Asociere.
Această acceptare a unor condiționalități este o sabie cu două tăișuri – un stat nu poate accepta niște condiționalități care atentează la chestiuni de suveranitate. Ceea ce s-a întâmplat recent în Consiliul European, Berlinul a acceptat propunerea Budapestei și Varșoviei ca fondurile structurale acordate de UE statelor membre să nu fie legate de calitatea justiției ori altceva care nu are treabă cu indicatorii economici, reprezintă victoria suveraniștilor asupra uniformismului globalist practicat la Bruxelles.
Poziția oficialilor polonezi ori maghiari este una care ține de interesul național al acestor state, mai exact de suveranitate. Integrarea în UE și acceptarea tuturor normelor europene, duce la pierderi de suveranitate care, uneori intră în conflict cu interesele naționale ale statelor. Consider că nu tot ceea ce vine de la Bruxelles reprezintă adevărul în ultimă instanță.
În condițiile apariției acestor semnale de revoltă împotriva atentatelor la suveranitatea statelor membre ale UE, cazul particular al Republicii Moldova, stat asociat la UE, este favorabil dezvoltării intereselor naționale moldovenești. Țin minte că Acordul de Asociere la UE al Republicii Moldova avea grosimea unei cărămizi – mult și greu în kilă – puțini au fost deputații care au votat pentru semnarea și parafarea acestui document care l-au citit și înțeles până la capăt. Nu știu dacă președintele ales, Maia Sandu, a citit din scoarță în scoarță documentul cu pricina. Probabil că da.
Cunosc mai mulți experți economici, care au citit documentul cu pricina și care nu s-au sfiit să declare că unele din prevederile conținute în acest Acord nu sunt tocmai favorabile intereselor producătorilor moldoveni ci mai degrabă apără interesele marilor corporații străine. Acești experți au spus că prevederile care nu țin cont de interesele statului moldovean pot fi renegociate și că nu ar trebui să ne distrugem ce a mai rămas din economie de dragul intereselor transnațional al corporațiilor mari.
Știu că președintele Maia Sandu, chiar dacă a renunțat oficial la calitate de președinte al PAS, nu a renunțat la calitatea de membru al Partidului Popular European – partidul transnațional care apără interesele marilor companii. Vreau să cred că această calitate nu o va împiedica să apere bruma de suveranitate pe care o mai are acest stat și nu va accepta în mod obedient toate condiționalitățile impuse de Bruxelles – sunt unele care pot fi contestate.
Ori nu?
Editorial de Victor Nichituș
