Astăzi este ziua când Maia Sandu îi va depăși, așa cum era de așteptat, pe Vladimir Voronin și Vlad Plahotniuc. Nici în visele cele mai îndrăznețe numitul dictator comunist și celălalt, care ar fi luat în prizonierat întreg statul moldovenesc nu și-au închipuit că pot convoca în propriul oficiu o ședință a Consiliului Superior al Magistraturii. Nu ne îndoim, că respectivii ocârmuitori aveau pârghiile necesare pentru a manipula instituțiile justiției, inclusiv CSM. Fără doar și poate, trasul sforilor și alte privilegii nomenclaturiste sunt jucăriile preferate ale tuturor președinților moldoveni de la Snegur încoace. Dar până în prezent fiecare șef de stat a avut grijă să se roage public și să se închine sfintei sfintelor – Aparenței democratice. Pentru că altmintrelea, dacă încercai să calci grosolan canoanele democrației, nu că ai fi fost calificat drept opresor și despot, nu… Mult mai rău… Erai, pur și simplu, considerat… pacient.
Experți străluciți, dar care obișnuiesc să ia viața noastră așa cum este și au înțeles că soarta moldovenilor este să aleagă mereu răul cel mic, comentează, că, la urma urmei, are și noul președinte dreptul să se informeze din prima sursă. Bineînțeles, că mult mai bine ar fi fost, dacă actualul consilier prezidențial pentru probleme de justiție ori cel pentru securitate și apărare i-ar fi prezentat Maiei Sandu note informative scrise de minți competente din instituții responsabile, ca să se dumireasca și Dumneaei, ce se întâmplă, totuși, în justiția noastră… Dar, se vede treaba, că la Președinție s-au revoluționat rău rigorile protocolare. La urma urmei, șeful de stat ar fi putut să cheme prietenește la o cafea doar pe președintele CSM, sau, pentru echilibru politic, pe acesta în campania încă a doi-trei membri ai Consiliului, reprezentanți ai mediului academic și societății civile. Poate, că președinta așa și va proceda, cine știe?
Să ne lăsăm, deci, în nădejdea forțelor divine, ori celor oculte, sperând, că CSM nu va fi convocat la Președinție in corpore. Ar fi prea de tot, pentru că gestul egalează cu stropșirea publică a simbolului independenței unei justiții independente, cum e considerat CSM în democrațiile avansate și în RM, parcă. Nu ne dă, însă, pace gândul, că ședința de azi la Președinție, are loc exact în ajunul altei ședințe importante. Mâine CSM trebuie să decidă în privința suplinirii mai multor funcții de conducere în instanțele judecătorești. Nu mai zicem, că CSM, urmând aceeași agendă, va numi câștigătorul concursului pentru funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție. Ar avea oare obraz un adevărat președinte de țară să se întâlnească cu membrii CSM înainte de adoptarea acestor decizii fundamentale, chiar dacă nu le-ar pune în discuție, pentru că de presiuni nici nu putem aduce vorba?
Amestecul direct și fățiș a puterii executive în cea judiciară, în pofida separării puterilor în stat dictate de constituție, nu este o premieră pentru Maia Sandu. În iunie 2019 în calitate de prim-ministru ea a pătruns inopinat la ședința CSM și amenințând cu răfuiala Parlamentului și Guvernului, a cerut ultimativ concedierea unor judecători corupți. Pe de altă parte, sunt oare obligați membrii CSM să răspundă la invitația Maiei Sandu? Știți, ce mi-a spus un expert în jurisprudență despre membrii CSM, care își vor călca pe inimă și vor îndrăzni să pășească azi pragul Președinției? E cazul, totuși, să mă abțin de la această caracteristică jignitoare, care ar apăsa prea tare plapuma, sub care se uneltește înțelegerea dintre putere și justiție. Mă bate un gând năstrușnic, că această informație ar putea să amâne, sau chiar de-a dreptul să anuleze întâlnirea proiectată. Ori că nefiind în stare să-și biruie sentimentul de rușine, ori de frică a ilegalității, puterea executivă ar refuza să porunceasca, sau cea judiciară nu s-ar învoi să execute alesele porunci.
Sper, că la urmă v-am determinat să schițați un zâmbet, pentru că pare prea trist subiectul, ca să provoace râs în hohote!
