Una dintre cele mai importante dezbateri asupra negocierilor de aderare ale Turciei, lansate în 2005, a fost legată de integrarea sau nu a acestei ţări „cu o populaţie mare şi teritoriu întins” în Uniunea Europeană.
În perioada în care urmăream de la Bruxelles extinderea Uniunii Europene, oficialii europeni aminteau destul de des argumentul „dacă Turcia va deveni stat membru, atunci ar trebui să primim şi Ucraina”. Turcia şi Ucraina erau considerate două ţări tampon la frontiera de est a Europei, iar acest lucru era o reflectare a ideii care circula în capitalele europene, şi anume că trebuie menţinute pe orbita Uniunii Europene, dar că nu vor fi niciodată membre cu drepturi depline în clubul UE, relateazaă Cumhuriyet citat de Rador.
Relaţiile oficiale dintre Uniunea Europeană şi Ucraina, ţară care şi-a obţinut independenţa după destrămarea Uniunii Sovietice şi şi-a stabilit ca obiectiv strategic „Întoarcerea la Europa”, a început în 1991, odată cu adoptarea Declaraţiei UE-Ucraina. Până la data de 24 februarie 2022 când Rusia a invadat Ucraina, relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Ucraina au şchiopătat, au fost agitate, au înregistrat paşi înapoi, apoi iar s-au apropiat. La 28 februarie, când armata rusă s-a apropiat de Kiev, preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a solicitat oficial aderarea ţării la Uniunea Europeană. În acelaşi an, la summit-ul liderilor UE, Ucraina a obţinut statutul de ţară candidată. Uniunea Europeană, care a promis Ucrainei, care luptă împotriva Rusiei la frontiera ei de est, că va deveni membră, şi-a arătat în mod deschis sprijinul militar, financiar şi politic, iar acum discută despre efectele pe termen lung asupra Uniunii a acestei decizii.
„Proiectul păcii” nu s-a realizat
Aderarea Ucrainei poate transforma Uniunea Europeană nu numai militar şi economic, ci poate modifica şi filosofia constituirii Uniunii. Uniunea Europeană a fost lansată drept un proiect de pace pentru ca pe continentul european să nu se mai declanşeze vreodată un război. Pe continent, în cea mai mare confruntare de după Al Doilea Război Mondial, astăzi Ucraina se vede ca o tară care luptă împotriva Rusiei în numele Europei, apărând frontierele NATO şi valorile europene. Ceea ce indică faptul că proiectul păcii nu şi-a atins scopul.
Dacă va ieşi învingătoare din acest război, Uniunea Europeană trebuie să-şi asume Ucraina politic, militar şi economic. De asemenea, cu o Uniune la frontiera cu Rusia, Europa îşi va asuma un rol critic în construcţia militară şi strategică a flacului vestic în procesul ce va urma. Până astăzi, Uniunea Europeană a sprijinit financiar şi umanitar Ucraina cu 38 de miliarde de euro, iar militar cu 12 miliarde de euro. Europa a alocat pentru Ucraina un fond total de 54,9 miliarde de euro. Iar SUA au oferit Ucrainei un ajutor în valoare totală de 73,1 miliarde de dolari, sumă din care 44,3 miliarde de dolari drept ajutor militar. După SUA, Uniunea Europeană este cea mai mare susţinătoare a Ucrainei din punct de vedere financiar.
Europenii sunt conştienţi de faptul că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană va fi foarte complicată, dificilă, chiar distructivă. Dar se gândesc că respingerea aderării Ucrainei care „poartă războiul Europei” nu este posibil din punct de vedere politic. Posibila aderare cu drepturi depline a Ucrainei va lansa dezbaterile asupra aderării Turciei la Uniunea Europeană. Pentru ca Uniunea Europeană să facă faţă conjuncturii impredictibile din regiune, poate că va fi necesară schimbarea sistemului de integrare.
