Şef de campanie al lui Donald Trump, “americanul tăcut”, pus sub acuzare în dosarul privind ingerinţele Rusiei în alegerile din SUA/ Alt fost consilier a pledat vinovat pentru mărturie mincinoasă

Paul Manafort, fostul director de campanie al lui Donald Trump, a fost pus, luni, sub acuzare în investigaţia privind ingerinţele Rusiei în alegerile prezidenţiale din 2016 condusă de procurorul special Robert Mueller, relatează presa internaţională. Manafort şi alte trei persoane au fost puse sub acuzare de către un juriu din Districtul Colombia. Ei sunt acuzaţi de comiterea de acte conspirative împotriva Statelor Unite, mărturie mincinoasă, dar şi de complicitate la spălare de bani.

Paul Manafort, şi fostul oficial din campania preşedintelui american, Rick Gates, s-au predat, luni, procurorului din cadrul Departamentului de Justiţie, Robert Muller, potrivit unei surse citate de CNN.

Rick Gates, unul dintre partenerii de afaceri ai lui Manafort, se află şi el sub interogatoriul autorităţilor, relatează BBC News.

Gates îi este asociat în afaceri de mult timp lui Manafort, iar cei doi lucrează împreună din anii 2000. Gates i-a fost adjunct lui Manafort în timpul campaniei.

Paul Manafort a ajuns la birourile FBI din Washington în dimineaţa zilei de luni. El şi Rick Gates au fost inculpaţi vineri, iar cazurile lor se judecă separat, potrivit legii oficiale.

Biroul Federal pentru Investigaţii, Senatul SUA şi Camera Reprezentanţilor au declanşat anchete în cazul ingerinţelor Rusiei în campania electorală şi al presupuselor contacte între apropiaţi ai preşedintelui Donald Trump şi oficiali ruşi, iar procurorul special Robert Mueller coordonează investigaţiile.

Potrivit serviciilor secrete americane, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a ordonat campania de influenţare a rezultatului scrutinului prezidenţial din SUA în scopul facilitării victoriei lui Donald Trump şi în ambiţia de a submina sistemul liberal-democratic occidental.

Fost consilier al echipei de campanie al lui Donald Trump, vinovat pentru mărturie mincinoasă

George Papadopolous, fost consilier pe probleme de politică externă în cadrul echipei de campanie a lui Donald Trump, a pledat vinovat pentru depunerea unei mărturii mincinoase în faţa anchetatorilor FBI, a anunţat, luni, Biroul procurorului special Robert Mueller, potrivit Reuters.

Astfel, Papadopolous a devenit cel de-la treilea consilier al echipei de campanie al lui Donald Trump pus sub acuzare în investigaţia privind presupusele interferenţe ruseşti din alegerile prezidenţiale americane din 2016.

În plus, Papadopolous ar fi sugerat că Donald Trump a avut întâlniri cu înalţi oficiali ruşi în timpul campaniei prezidenţiale din SUA.

În august 2016, Paul Manafort, şeful echipei de campanie a lui Donald Trump, a demisionat din funcţie, pe fondul acuzaţiilor că ar fi primit fonduri din partea unor grupuri proruse.

Anterior, Hillary Clinton, candidatul democrat la preşedinţia SUA, îi ceruse lui Trump să dezvăluie toate legăturile proruse, după ce cotidianul The New York Times a dezvăluit că şeful său de campanie ar fi primit fonduri din partea unui partid ucrainean.

Conform unor surse judiciare ucrainene citate de cotidianul The New York Times, Paul Manafort a oferit în trecut consultanţă politică Partidului Regiunilor, formaţiunea fostului preşedinte prorus al Ucrainei Viktor Ianukovici. Note scrise arată că Paul Manafort ar fi primit 12,7 milioane de dolari, în mod secret, în perioada 2007-2012, a dezvăluit Direcţia naţională anticorupţie din Ucraina. Vikor Ianukovici a fost înlăturat de la putere la începutul anului 2014 şi se află în Rusia.

Paul Manafort a criticat dur cotidianul NYT şi a respins acuzaţiile. “Încă o dată, cotidianul The New York Times a optat să ignore faptele şi jurnalismul profesionist pentru a-şi respecta agenda politică, alegând să îmi atace personalitatea şi reputaţia în loc de a prezenta o relatare corectă. Sugestia că aş fi acceptat plăţi ilegale este nefondată, naivă şi lipsită de sens”, declara Paul Manafort pentru NBC News şi Politico.com.

Paul Manafort, „americanul tăcut”

Paul Manafort a ajutat oligarhi cleptomani şi tirani fără scrupule. El le-a deschis, sau după caz redeschis, drumul spre putere şi avere. Pentru unii are sens ca omul care nu o dată a revoluţionat lobby-ul politic să-l reprezinte acum pe Donald Trump, speranţa republicanilor la preşedinţia Statelor Unite.

Puţină lume a auzit de Manafort, poate din cauza lumii prin care se învârte. Omul este unul dintre acele personaje care construiesc istoria din umbră, sau cel puţin o influenţează. Potrivit unui fascinant profil făcut de Franklin Foer în revista Slate, sub titlul „Americanul tăcut“, Paul Manafort este printre cei mai mari arhitecţi de strategie electorală ai ultimelor patru decenii şi unul dintre cei mai eficienţi. Şi-a făcut o carieră din transformarea celor mai răi tirani în apărători ai libertăţii. Din acest punct de vedere, a-l face popular pe Trump pare floare la ureche.

Mar-a-Lago, palatul lui Donald Trump, este impresionant după standardele din Palm Beach, dar nu şi după cele ale lumii dictatorilor. Spre exemplu, nu se poate compara cu Mejighiria, reşedinţa fostului preşedinte ucrainean Victor Ianukovici. Trump are 33 de băi şi trei buncăre, însă vilei sale îi lipsesc turma de struţi, galionul plutind pe un iaz şi setul de crose de golf din aur. Lui Manafort nu-i pasă de aceste diferenţe. A lucrat pentru ucrainean şi-l va ajuta şi pe Trump. A ajuns cel mai important consilier de campanie al americanului.

Trump a apelat la Manafort pentru ceea ce la început părea să fie o sarcină tehnică: Manafort se pricepe să-i strunească, prin presiuni sau cu vorbe mieroase, pe delegaţi la adunările cu probleme. A mai făcut-o, asistându-l pe Gerald Ford când acesta înfrunta insurecţia lui Ronald Reagan în 1976. A avut o lungă colaborare cu lideri republicani, care s-au bazat pe el să le atragă delegaţi şi voturi, să le regizeze, în cele mai mici amănunte, spectacolele electorale.

Având în vedere experienţa şi talentul său, era evident că Manafort nu s-ar fi limitat doar la atragerea publicului către Trump, o sarcină de altfel foarte importantă. Nu a durat mult şi consilierul a încercat să preia controlul operaţiunilor lui Trump – gestionarea bugetului, cumpărarea de publicitate, îndrumarea politicianului către un teleprompter şi departe de atacurile incendiare, de bâlci, la adresa opozanţilor.

Unii au văzut în angajarea lui Manafort un act disperat: Trump a apelat la o relicvă dintr-un trecut îndepărtat pentru a compensa pentru infrastructura de campanie lacunară. În realitate, aducerea lui Manafort este o lovitură. Omul este printre cei mai importanţi consilieri de campanie din ultimii 40 de ani şi unul dintre cei mai eficienţi. A revoluţionat în repetate rânduri practicile de lobby, deşi este reţinut în a-şi etala public influenţa.

Spre deosebire de vechii parteneri de afaceri Roger Stone şi Lee Atwater, Manafort nu poate fi descris ca emfatic. Stă la hoteluri de lux, dar nu iese din cameră să mănânce. Rămâne acolo să-şi facă planurile. Când iese totuşi să cineze cu un grup, stă în capătul mesei şi vorbeşte foarte puţin, dând impresia că îşi pătrează ideile scumpe pentru conversaţii în privat cu clienţii săi.

„Manafort este o persoană care nu iese neapărat în evidenţă. Nu este nimic egocentric la el“, povesteşte economistul Anders Aslund, fost consilier al guvernului ucrainean.

Fostul editor al The Washington Post Mary McGrory l-a descris ca având o personalitate calmă, neutră, deşi i-a remarcat „ochii căprui trişti“. În pofida zecilor de ani în care a acumulat influenţă la Washington şi în alte capitale ale lumii, Manafort nu a fost niciodată subiectul unui profil de revistă. A distribuit comentarii presei atunci când voia şi acolo unde voia, adică aproape niciodată şi nicăieri înainte de sosirea în tabăra lui Trump.