Vladislav Kanius, un tânăr din Kemerovo, o localitate din sud-vestul Siberiei, și-a omorât într-un mod brutal iubita, torturând-o, sufocând-o și înjunghiind-o timp de câteva ore.
În iulie 2022, el a fost condamnat la 17 ani închisoare în urma unui proces de răsunet care a reaprins discuțiile din Rusia despre lipsa unei protecții în fața violențelor casnice și despre indiferența organelor legii față de asemenea cazuri. Dar ulterior, Oksana, mama îndurerată a fetei, a primit o fotografie a lui Kanius, făcută nu în închisoare, ci îmbrăcat în uniformă militară și înconjurat de alți soldați ruși.
Asasinul fiicei sale fusese grațiat de președintele Vladimir Putin în schimbul mobilizării sale în armata din Ucraina.
“Am crezut că înnebunesc, mă tot uit la fotografie și la fața lui, nevenindu-mi să cred”, povestește Oksana Pehteleva, exprimând șocul familiei sale. “Știți ce simte un om într-un asemenea caz, la început nu-i vine să creadă”.
Ca să evite noi controversate mobilizări și să riște să nemulțumească populația înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor, pentru a-și spori rândurile, armata Rusiei s-a bazat tot mai mult pe recrutări din penitenciare – o tactică lansată pentru prima oară de Evgheni Prigojin, șeful defunct al mercenarilor din Grupul Wagner.
100.000 de criminali au fost eliberați
Potrivit declarațiilor unor militanți pentru drepturile omului, în acest an, Ministerul rus al Apărării a recrutat peste 100.000 de oameni, scotocind închisorile și promițând să reducă ani buni din pedepsele unor oameni care fuseseră condamnați pentru unele dintre cele mai nemiloase crime înregistrate în țară.
La doar câteva zile după ce s-a aflat vestea grațierii lui Kanius, s-a aflat și că un fost polițist condamnat pentru complicitatea sa la asasinarea din 2006 a Annei Politkovskaia, o renumită jurnalistă, a fost și el grațiat de Putin după ce a luptat timp de șase luni în armata trimisă în Ucraina.
Un fost polițist, Seghei Hadjikurbanov, fusese condamnat în 2014 la 20 de ani închisoare, el numărându-se printre cele cinci persoane acuzate că ar fi pus la cale asasinarea Annei Politkovskaia (Cine a ordonat asasinarea ei, asta nu s-a aflat niciodată). Activitatea Annei Politkovskaia, pe tema dezvăluirilor legate de abuzurile comise de ruși în timpul războaielor din Cecenia, a dus la numeroase amenințări și atacuri, culminând cu împușcarea ei într-un lift, în blocul din Moscova în care locuia.
Avocatul lui Hadjikurbanov a declarat în presa rusă că, recent, clientul său a senat un nou contract și va rămâne în armată.
Kanius a fost grațiat în secret în luna aprilie. Familia Verei Pehteleva nu a fost informată, dar presupunea că el nu se mai afla la închisoare atunci când a primit fotografia cu el înarmat.
Spre toamnă, Kanius posta în mediile de socializare fotografii cu el la un grătar. Cu aproximativ o săptămână în urmă, tatăl Verei a fost înștiințat oficial printr-o adresă a procuraturii locale că, într-adevăr, Kanius fusese grațiat și trimis pe front.
Kremlinul nu a manifestat niciun regret atunci când a fost întrebat despre decizia lui Putin de a-i grația pe criminali ca să întărească rândurile armatei ruse din linia frontului.
“Deținuții, inclusiv cei condamnați pentru crime grave, își plătesc cu sânge crimele pe câmpul de luptă, în atacurile brigăzilor, sub gloanțe și obuze”, le-a declarat reporterilor Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin.
Alena Popova, o militantă pentru drepturile omului care reprezintă familia Pehtalevei șI care a susținut introducerea unei legi împotriva violenței casnice în Codul Penal rusesc, afirmă că se teme că toți acești deținuți eliberați vor provoca un val de violențe odată întorși acasă, încurajați fiind de eliberarea lor anticipată.
Popova și echipa sa sunt asaltați de telefoane și mesaje din partea unor oameni cu care au intrat deja în contact cu sau se tem că s-ar putea întâlni cu agresorii lor sau cu asasinii apropiaților lor. Ea spune că majoritatea cazurilor nu ajung în presă din cauză că oamenilor le este frică să vorbească.
Persoanele afectate se tem de repercusiuni din cauză că agresorii lor luptă în ceea ce, potrivit declarațiilor lui Putin, ar fi un “război pentru viitorul Rusiei”. Orice critici la adresa celor implicați în ostilități ar putea fi considerate de autorități drept critici la adresa războiului sau a armatei – ceea ce, în prezent, dat fiind războiul purtat de Rusia, este ceva considerat ilegal.
Drumul rapid spre libertate, trecând prin tranșeele din Ucraina, facilitat de justiția și de sistemul penitenciar din Rusia, se deosebește mult de pedepsele grele pronunțate împotriva militanților împotriva războiului, pentru niște infracțiuni minore.
Ești împotriva războiului, faci ani grei de pușcărie
Joi, de exemplu, Alexandra Skocilenko, o plasticiană pacifistă din Sankt Petersburg, a fost condamnată la șapte ani închisoare pentru că a înlocuit câteva bonuri cu prețuri dintr-un supermarket cu niște mesaje împotriva războiului.
Lui Alexei Gorinov, un membru al Consiliului Municipal care a fost prima persoană condamnată în conformitate cu legea care pedepsește difuzarea informațiilor false despre armata rusă după invazia din Ucraina, i s-a deschis un nou proces, deși el se află deja la închisoare.
Într-o declarație, susținătorii lui Gorinov au declarat că el este acuzat că justifică terorismul din cauză că a avut cuvinte de laudă pentru explozia care a distrus Podul din Crimeea – atât de lăudatul proiect de infrastructură al lui Putin care leagă Rusia de Crimeea, peninsula anexată ilegal.
Kanius, care nu s-a recunoscut niciodată vinovat în instanță, a petrecut mai puțin de jumătate de an în închisoare pentru această crimă atroce. Cinci polițiști au primit pedepse cu suspendare pentru neglijență în serviciu după ce, potrivit vecinilor, aceștia au încercat ore întregi să ceară ajutor atunci când au auzit țipetele Verei Pehteleva, dar nu au primit niciun răspuns. În momentul când un vecin a reușit să spargă ușa cu o rangă, ea era deja moartă.
„Cred că el își va primi totuși pedeapsa pentru fapta sa, având în vedere că mai există și judecata și pedeapsa lui Dumnezeu”, afirmă Oksana Pehteleva. „Nu mi-e frică de el, dar mă tem că, într-o zi, el ar putea să seducă o altă fată or, dacă el a fost odată capabil să facă ceea ce a făcut și a scăpat nepedepsit, ar putea să o tortureze la fel ca pe fata noastră”.
