Viața sau cariera lui Igor Dodon mă interesează de la zero spre minus infinit. Nu-i suport pe comuniști. În schimb, am o mai mare considerație pentru un comunist care își recunoaște pe față aderența la această ideologie decît față de orice criptocomunist înghesuit îndărătul unor pansamente mentale de tip „acțiune și solidaritate” și „vremea oamenilor buni”, de „luptă pentru binele oamenilor și binele țării”, în timp ce are o orientarea reală spre neo-marxism antinațional, cot la cot cu „oamenii răi”, cu multinaționalele și cu cei care promovează exact lipsa de solidaritate. Acțiune, în schimb, va exista din plin, transmite subiectulzilei.md cu referire la samizdatul.wordpress.com.
Republica Moldova n-a avut nici o apetență să învețe din greșelile „fratelui” de la vest, cum nici România n-a avut pic de considerație față de „sora” ei mai mică de la răsărit. Dimpotrivă! România s-a purtat mizerabil în deceniile din urmă, de pe vremea lui Druc și Snegur (dacă-i mai țineți minte) și pînă azi.
Oricît de curat și sincer ne-au iubit moldovenii, mereu s-au găsit politicieni „serioși” și „patrioți” pe la noi, care să șuteze cu mingea în afara terenului, explicînd savant că nu avem de ce să ne preocupăm de sărăntoci ca „frații” de peste Prut, cînd pe noi ne așteaptă belșugul nemțesc. Acolo, un „pod de flori”, o vrăjeală, un transport de cărți care se aruncă din vreo bibliotecă, astea au fost marile dovezi de iubire frățească și un pic de interes pentru a mai stoarce ceva bănuți. Cînd și cînd, la curățarea vistieriei, niște „ajutoare”.
În schimb, România și-a exportat lichelele cu mare succes în Moldova, instituțiile de otrăvire a minții, gen Pro TV sau HotNews, politicienii „pro-europeni” pentru un pic de propagandă anti-suveranistă, pe susținătorii de corporații multinaționale avide să îmbuce orice se poate de pe piața estică. Sau dacă vreți, piețe ale „parteneriatului estic”. În timp ce murmurau despre Eminescu și Ștefan.
Moldovenii cei de toate zilele arată așa cum arătam și noi prin anii ‘90. De asta, poate, imaginile din campania recent încheiată par grotești. O populație ușor îmbătrînită, încotoșmănită în fîșuri și jersee ce-au văzut și vremuri mai bune, cu baticuri și pălării ponosite peste masca sufocantă care trebuie să arate că și Moldova e „aliniată” și gata de „Marea resetare”. Sfîșietoare imagini…
„Primele 10 acțiuni anti-sărăcie” pe care le propune Maia Sandu sînt pe cît de stupide, pe atît de înfricoșătoare.
Pe primul loc, deci cea mai importantă chestiune a țării și cea mai arzătoare pentru Maia Sandu este „reducerea cheltuielilor președintelui”. Serios! Iată, scrie negru pe alb. E o măsură anti-sărăcie!
Singurul lucru de care-mi amintește această prostire pe față a oamenilor este pretenția lui Băsescu de a tăia din Parlament, întrucît salariile celor aleși de poporani pun țara pe butuci. Bă, 300, 400 de salarii? O singură companie serioasă are atîția angajați! Dar, în Moldova, sărăcia sau bogăția par să depindă de cheltuielile unui singur om – președintele! E și mai și decît în România, dar mare noroc pe capul „fraților” de peste Prut, Maia își va tăia cheltuielile singură, în loc de două flacoane cu apă plată va consuma numai una.
După ce te-a luat de prost la modul acesta, poți citi punctele următoare cu mai mult curaj! „Soluții pentru declanșarea alegerilor parlamentare anticipate”. Tot anti-sărăcie, da? Unde am mai auzit asta? Parlamentul meu? Guvernul meu? A! La Iohannis? Sigur, ar mai fi și la Băsescu, odată ce rezolvase deplin problemele Bucureștiului în calitate de primar, adică nefăcînd nimic pentru că „nu avea un consiliu”, a aterizat la Cotroceni cu ideea fixă de a răsturna Parlamentul și a provoca anticipate, doar-doar se mai strîng niște voturi pentru o majoritate fără liberali. Băsu fiind pedelist pe atunci. Ce să zic, semne bune! Bravo, Maia! De ce ar conta ce au votat oamenii? Că Parlamentul ăla nu a apărut pe rază de lună, l-au votat oamenii, cetățenii, oricît de proști i-ar crede unii.
Punctul 3 e de-a dreptul înduioșător: „Voi insista ca bugetul pentru 2021 să fie un buget pentru oameni”. Androizii, dragă căpitane Data, ne pare rău, poate altă dată… Sau poate vrea să zică ceva în genul că din banii pe care cetățenii îi plătesc drept taxe și impozite, ceva se întoarce și la ei? Una din legile lui Murphy zice că ceea ce pare prea frumos ca să fie adevărat, chiar așa este! Iar cînd cineva mai și insistă cu ceva ce e mult prea frumos ca să fie adevărat…
De aici, sărim la chestii uriașe! Maia va scoate Moldova din izolare internațională. Frate! Uau! Și nu e de ajuns că va face asta, dar va aduce și „finanțare pentru economie”. Dacă ești moldovean, aici te poate lua deja cu frisoane!
Ce spuneam mai sus? Că moldovenii nu au vrut să învețe din greșelile noastre? Finanțările astea internaționale pentru economie, înseamnă – după cum bine știm – dezafectarea întregii industrii autohtone, punerea pe butuci a agriculturii, tăierea viilor, uciderea clasei mijlocii și a firmelor mărunte care dau de mîncare totuși unor mărunți antreprenori, familiilor lor, transportatorilor, contabililor etc. etc. Sigur că, lupta se dă și cu „oligarhii”, să nu-i uităm, propaganda trebuie să se bazeze pe ceva!
Și uite așa, poate că economia va fi finanțată în Moldova, doar că nu le va mai aparține moldovenilor, ci unor privați de afară sau unor corporații multinaționale sau unor bănci. Dar asta, a cam uitat Maia să spună.
Că veni vorba de bănci, veștile rele sînt și mai numeroase! Avem la punctul 6 „discuții cu partenerii internaționali” pentru un program de susținere a oamenilor în vîrstă și cu venituri mici. Doar imaginați-vă niște „parteneri” pe care-i doare de cum o duc cei în vîrstă cu venituri mici din Moldova! În cel mai fericit caz poate fi vorba despre niște malversațiuni financiare, cu diverși „asiguratori” care vor sugativa banii celor bătrîni și săraci și le vor vinde iluzii.
În cel mai rău caz, vor veni „partenerii” care vor prelua averea – cîtă e – casă, vacă, ce se nimerește, teren etc. dînd în schimb 2 mp în azil.
Partea finală, după ce Maia salvează și agricultura de secetă, este „declararea corupției drept pericol de securitate națională”. Și, desigur, investigarea imediată a dosarelor „de rezonanță”. De bănuit că aici este vorba despre oponenții politici, cei care „nu rezonează” cum și-ar dori Maia și „partenerii ei internaționali”.
Asta cu „corupțea” am trăit-o deja, înseamnă ceea ce știm că înseamnă: epurarea celor cu minim simțămînt patriotic, național, suveranist și trimiterea lor la pușcărie. Ca fiind „anti-europeni” și „corupți”, „hoți” și alte asemenea. „Moguli” cum ne spunea Băsescu înainte să distrugă total presa din România.
„Tocmai am avut o convorbire telefonică cu Președintele Traian Băsescu. Domnia sa ne-a asigurat de tot sprijinul și încrederea dumnealui. Domnul Băsescu ne-a încurajat să continuăm procesul dezoligarhizării Republicii Moldova. Singura cale spre Europa este lupta cu corupția și eliberarea statului de oligarhi”. – Maia Sandu, iunie 2019
„Îi sînt recunoscătoare doamnei Monica Macovei pentru disponibilitatea de a împărtăși din experiența României cu privire la implementarea reformei în justiție, edificarea de instituții care să lupte împotriva corupției și construirea unui DNA funcțional, experiență care poate fi preluată de Republica Moldova”. – Maia Sandu, sept. 2016
Ceea ce pare drăgălaș de-a dreptul la moldoveni este morbul „antirusesc”. Grefat pe basme vechi de 70 de ani, bun în campaniile electorale. Și totuși, putem constata cu mare surprindere că o bună parte din populația Moldovei se duce la muncă nu în UE, nu în România, ci tocmai în Rusia. De ce acolo? Pentru bani.
Rămîne de văzut ce se va întîmpla cu acești oameni odată cu schimbarea de direcție pe care o pregătește Maia. Nu de alta, dar parcurgînd conturile online ale noului președinte, dăm de cele mai oribile personaje din politica românească și din cea europeană regrupate ca într-un adevărat insectar politic: Băsescu, Macovei, Iohannis, Barna, Cioloș, Merkel, Weber, Tusk…
În concluzie, doar citind lista cu succintele „acțiuni anti-sărăcie”, se vede pe de pe Marte că cei mai năpăstuiți vor fi cei care au votat-o pe Maia! Bătrînii, săracii, „oamenii buni” ai Moldovei. Cei care mai credeau în Moldova ca țară. Micii întreprinzători. Criza de afară reprezintă o bună oportunitate pentru mica și naiva Moldovă să se arunce singură în gura flămîndei Germanii.
„Angela Merkel rămâne un exemplu al democrației, solidarității și integrității în viața publică, dar și un aliat de încredere al forțelor politice care împărtășesc aceste valori”. – Maia Sandu, sept. 2017
