Unul din doi și jumătate alegători moldoveni au proclamat-o, cel puțin, teoretic, pe Maia Sandu lider național și se roagă de ea să facă, în sfârșit, pasul decisiv și să salveze națiunea. Unii moldoveni cred, că salvarea lor nu înseamnă lupta cu pandemia, ci răzbunarea pe trecut. Unul din cei doi și jumătate vede în sărăcia imaginației sale filmul mântuirii cu următorul cuprins: mulțimea înarmată cu furci și topoare, unii cu pistoale, alții cu arme de vânătoare, cu și fără drept de port armă, flancată de tractoare japoneze ori belaruse, venite din granturi, ori ciordite din fostele colhozuri, intră în parlament și strangulează ultimii deputați urâți și corupți.
Apoi un tribunal revoluționar, aprobat deja ca idee de Maia Sandu, trage la răspundere tot ceea ce e pătat sau atins de corupție. Cum timpul necesar investigației și anchetei penale lipsește, se declanșează conveierul iacobinez, care după exemplul DNA-ului românesc taie și spânzură cu prioritate adversarii politici ai PAS-ului. La trei-patru corupți din justiție, ori politică se dă cu sapa în moalele capului unui jurnalist, ori politolog toxic, care nu are cum trece filtrul ideologic al oamenilor buni. Se arde și se supune lustrației tot ce se împotrivește noului suflu, victimele inocente fiind trecute în registrul sacru al marjei de eroare.
Scenariul răzbunării nu e invenția mea. Frînturi, ori capitole întregi ale acestui thriller le puteți culege ușor pe rețelele de socializare. Propuneri de executare și linșare, oferte sufletești de prestare a serviciilor de călău sunt multiple. Acestea stau ca norii vineți deasupra postărilor care pun la îndoială acțiunile anticonstituționale ale șefului de stat. Mulți dintre autorii metodelor gestapoviste de luptă împotriva celor neloiali președintei Maia Sandu scriu cu greșeli gramaticale, fapt care-i pot identifică drept troli. Dar sub apelul strident de a-și gaza oponenții își pun deseori fără jenă semnătura și cetățeni în toată firea, cărturari, uneori chiar oameni de notorietate.
Un lider național trebuie să aibă, bineînțeles, un ideal național. Un ideal național e legat în mod firesc de binele comun. Binele comun în accepția Maiei Sandu este, după cum ne-am convins, să răzbune poporul pe trecutul corupt, nedemocratic și lipsit de glorie al moldovenilor. Să presupunem, că acest fel de răzbunare ar fi posibil și chiar e rațional… Cum, însă, trebuie să procedeze un lider național, dacă în drum spre împlinirea idealului, populația care urmează să fie salvată de trecut, cere subit să fie vindecată de prezent, mai exact de noua ciumă pe nume Covid? Credeți că un lider național ar trebui să renunțe la ideal, ori să-l amâne în numele unei sarcini importante, dar incomparabil mai neînsemnate ca idealul?
Maia Sandu crede, că nu trebuie să renunțe. În orice altă situație, teoretic vorbind, această opțiune a președintelui țării ar părea egoistă și, ce să mai înconjurăm, neroadă. În cazul nostru absolut real Maia Sandu afirmă, că situația e cu totul alta. E o situație, zice ea, când nu trebuie să țină cont nici de alte opinii, nici de Constituție, nici chiar de rațiune. Rațiunea ne șoptește că de molimă mor deja câte 30 de oameni pe zi. Că cele 6 milioane de euro necesare alegerilor anticipate (organizarea cărora ar spori vădit pandemia) tocmai ne sunt suficiente pentru procurarea vaccinului. Dar altă voce, diferită de rațiune, dar răscolitoare, ne amintește de parabola lui Moise, susținând că un lider național e în drept să-și cedeze frații pustiului în numele pretinsului ideal național.
Autor: Valeriu Reniță
