Știrea că Ala Nemerenco, consiliera pe probleme sociale a președintei Maia Sandu, ar fi ascuns informația despre o casă de vacanță din România, pe care ar deține-o, și despre o firmă într-un paradis fiscal, care ar aparține familiei, nu m-a mirat prea mult.
(Am fost mai mult surprins să citesc și să văd că discuția despre colecția de ”probleme” cu legea și cu morala ale Alei Nemerenco se poartă doar într-o tabără a presei moldovenești, fiind ignorată și trecută complet cu vederea în cealaltă tabără, ceea ce mi-a confirmat încă o dată percepția că în Moldova presa s-a angajat, cu realitate și investigații cu tot, de partea unor partide, și că adevărul are, la Chișinău, carnet de partid. Dar despre faptul că în Moldova presa s-a împărțit în NIT de partea ”bună” și NIT de partea ”rea” voi scrie în altă parte)…
Nu am crezut nici pe o clipă bazaconiile cu ”oamenii buni” și ”filtrele de integritate” pe care le-au vînturat cîteva partide din opoziție din Moldova ca să creeze iluzia că ele aduc ”altfel de oameni” în politica moldovenească (știu cam ce fel de oameni se găsesc în Moldova deci cam știu ce pot găsi partidele).
A mai fost și un alt moment ce mi-a alimentat scepticismul – pe mulți dintre așa-zișii ”oameni buni” i-am văzut anterior în alte partide, în alte garnituri politice la fel de ”principiale”, așa că nu aveam iluzii în privința lor…
Deci, faptul că Ala Nemerenco ar avea afaceri nedeclarate, o diplomă de master dubioasă și o firmă în Malta m-a mirat doar prin faptul că…toate astea sînt întruchipate într-un om.
Adică, eu mă gîndeam că nu e posibil ca un om să fenteze legea și norma morală de atîtea ori și că de obicei oamenii fac doar cîte una din astea…
(Ar trebui să adaug aici și retorica aproape legionară în ”problema națională”, ca să înțelegem că omul Ala Nemerenco e o colecție ambulantă de gafe și scăpări, dar ambalate frumos într-un buchet patriotard).
Mai speram că președinția va reacționa în vre-un fel și va adopta vreo poziție în conformitate cu noua etică a oamenilor buni (anterior, Maia Sandu zisese, în legătură cu diploma de master dubioasă a Alei Nemerenco că…e o campanie de denigrare pornită de oponenții politici, iar în legătură cu firma din paradisul fiscal Hong-Kong al altui consilier, Andrei Spînu, președinta ne îndemna să ne bucurăm de succesele acestuia).
A reacționat: Ala Nemerenco nu doar că nu a fost demisă ori măcar trecută pe linia a doua, ci a fost promovată: este candidatul la funcția de ministră a sănătății în guvernul înaintat de PAS ce nu va fi votat de PAS.
Deci am greșit cînd aveam așteptările pe care le aveam…
”Oamenii buni” s-au dovedit, foarte rapid, a fi făcuți din aceeași stofă ca și ”oamenii nebuni”: aici cu averi nedeclarate sau estimate mult sub prețul real, dincolo cu afaceri în paradisuri fiscale, în altă parte cu titluri academice obținute într-un mod dubios, dar peste tot acoperite cu retorică patriotardă și cu ”iubire de țară” necondiționată.
Adică, e de bine să faci evaziune fiscală și să fugi de impozite în diverse paradisuri fiscale precum Malta sau Hong Kong ori Bahamas sau Panama ori Cipru, dacă asta e ”acoperită” cu declarații fierbinți de iubire a meleagului strămoșesc și înfierare a ”veneticilor” și ”străinilor” care sînt suspectați că nu l-ar iubi suficient! E de bine să-ți furi țara ascunzînd banii care ar merge pentru dezvoltarea ei în Bahamas!
În această privință ”oamenii buni” ai PAS-ului (cu firme în Malta) sînt similari cu ”oamenii responsabili” ai PSRM (cu firme în Bahamas) sau cu ”tehnocrații” din Partidul Democrat (cu firme în Cipru).
Din acest punct de vedere, scandalul cu firma din off-shore a Alei Nemerenco nu este unul care ține doar de apropierea ei de un lider politic în acest moment. Pentru că Ala Nemerenco nu a făcut nimic din ceea ce oponenții ei politici nu fac.
Firme off-shore? Păi, Partidul Socialiștilor se hrănește ”din Bahamas”, la fel și epavele fostului Partid Democrat sau partidul Shor.
Declarații de avere incomplete? Fiecare din partidele care-i cer demisia are deputați și persoane publice din partid care au conturi ascunse sau case sub-evaluate.
Diplome dubioase? Un ditamai prim-ministru a fost cu diplomă falsă și nu s-a rupt cerul.
Partea scandaloasă e că Ala Nemerenco, reprezentant al ”oamenilor buni” (sloganul electoral al PAS-ului) face parte din aceeași ”lume” (înțeleasă ca o comunitate de practici și valori) ca și așa-zișii ei oponenți, adică oamenii ”răi”.
Adică, din lumea care face evaziune fiscală (indiferent de abordarea asupra off-shorurilor, ele sînt asta – fugă de impozite), care își dosește o parte din venituri afară, care folosește diverse pîrghii pentru a evita să plătească impozitele și taxele legitime (pîrghii de care nu se poate folosi un amărît de bugetar și astfel ajungem la situația paradoxală în care afaceriștii cu venituri de milioane fac evaziune fiscală iar sărmanii care lucrează cu salariul minim plătesc toate taxele pînă la un bănuț).
Această lume crede că legile sînt făcute nu pentru ei (de aia și pot fi ocolite), că regulile sînt pentru alții (toată lumea dă examene pentru o diplomă nenorocită de master, dar ”aleșii” și-o pot procura prin diverse tertipuri).
Mai e apoi și scandalul că această lume vorbește permanent și ipocrit despre faptul că nu-s condiții bune în țară pentru afaceri și aceste condiții trebuie create (asta în timp ce ei fac afaceri prospere ce le permit să-și dosească venituri în paradisuri fiscale), și că, pentru sărăcia celorlalți, inclusiv a celor onești, e de vină ”sistemul” sau chiar săracii înșiși, pentru că ”nu ar munci suficient de mult”.
Scandalul e că sistemul politic în Moldova lucrează aproape exclusiv pentru mediul de afaceri, că politicienii sînt portavoce benevolă pentru mediul de afaceri (care este suprareprezentat în toate organele puterii de stat, au ușă liberă la Parlament, guvern și președinție), că pe săracii și oneștii acestei țări nu-i reprezintă nimeni și interesele lor nu le apără nimeni (chiar dacă aceștia sînt cei care își plătesc toate contribuțiile în mod corect).
Scandalul e că, în pofida zugrăvelii superficiale de „om bun” Ala Nemerenco face parte din această lume ”rea” și că nu reprezintă decît una dintre laturile ei.
Scandalul e că Ala Nemerenco, și Igor Dodon, și Ilan Șor, și Andrian Candu și mulți și multe fac parte dintr-o lume care își zice ”lume a afacerilor” (cînd de fapt e o lume a coțcarilor care fac averi din legăturile politice pe care le au), care extrage profituri și bogății din diverse scheme cu statul sau instituțiile publice, care își dosesc veniturile cîștigate de multe ori necinstit în paradisuri fiscale, departe de ochii lumii, și care, mai au tupeul să țină lecții despre demnitate, iubire de patrie și dragoste față de limbă și neam celor de la care ei fură și sustrag.
Scandalul e că nota de plată vine pe spatele altor oameni. Pe spatele locuitorilor din Sipoteni, Bahmut sau Cornești care nu vor mai putea folosi trenurile pentru că, fiind furată de Șalaru și alți ”patrioți”, Calea Ferată din Moldova a rămas fără bani și acum e ”nevoită” să închidă trenurile de pasageri!
Nota de plată vine la copiii din satele și orașele Moldovei care, pe lîngă că se culcă de foarte multe ori flămînzi, nu vor mai putea să viseze, de exemplu, la cariere de artist pentru că guvernele Moldovei au băgat în ultimii 2-3 generos 500 milioane de lei în Arena Națională (proiectul ”oamenilor buni” ai lui Plahotniuc) dar a tăiat 12 milioane de lei din bugetul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Ce mai, Guvernul a tăiat anul trecut cîteva zeci de milioane din finanțarea învățămîntului superior, tot pentru ”că nu ar ajunge bani” (de unde să fie dacă au plecat în Malta și Cipru?)
Nota de plată vine pe spatele bătrînilor care au pensii sub salariul minim, salariații care sunt remunerați cu salarii mai mici de minimul de existență, bolnavii care îngheață în spitale ori nu mai ajung în spital pentru că mor cu zile acasă.
Scandalul e că Moldova a devenit o societate de clasă în care o clasă privilegiată își arogă privilegii, și-a aservit o clasă politică, a legalizat evaziunea fiscală și diversele scheme de evitare a plății taxelor și impozitelor, că această clasă e la guvernare (în mod direct sau prin faptul că fiecare guvern îi cîntă în strună și o curtează), în timp ce o altă clasă, este nereprezentată (cine reprezintă interesul țăranilor în Parlament?), este forțată (prin reduceri de servicii, prin colapsul de infrastructură) să plătească luxul și privilegiile primei clase prin propriile lipsuri.
Scandalul e că că, prin oameni ca Ala Nemerenco (și ceilalți și celelalte) această clasă își aservește politica, că unica logică de acțiune a ei e să își multiplice profiturile comerciale (pe care le evacuează apoi în paradisuri fiscale) iar în același timp să taie din plățile sociale și din cheltuielile de infrastructură de sănătate, educație și protecție socială în numele unor abstracte ”condiții mai bune pentru mediul de afaceri” (care, deloc suprinzător, înseamnă condiții mai bune pentru această clasă).
Scandalul e că Ala Nemerenco nu este nici diferită, nici altfel din punct de vedere moral decît orice alt sau altă politiciană din alt partid, de la putere sau de opoziție.
Scandalul e că această clasă e la guvernare deja de 30 ani și că ea reușește să se ”păstreze” la putere reinventîndu-se de fiecare dată: ba ca stabilitate, ba ca ”integrare europeană”, ba ca ”revenire la valorile noastre tradiționale”, ba ca ”oameni buni”…
Autorul: Vitalie Sprînceană
