Noua ieșire la rampă a Președintelui Maia Sandu în legătură cu concluziile Consiliului de Securitate a fost o bîlbîială politică rapid taxată de observatori. Lockdown-ul propus și ignorarea în paralel a necesității consolidării capacităților guvernului de a lupta cu pandemia, denotă o dezorientare vizibilă a președinției. Devine clar că nu se dorește sub nici o formă renunțarea la dizolvarea parlamentului iar măsurile sugerate – carantina severă, fonduri de amortizare – vin să servească drept surogat pentru lupta cu coronavirusul.
Jurnaliștii au remarcat înainte de toate forma ridicolă cu care Maia Sandu și-a îmbrăcat discursul. Metafora avionului prăbușit a zgîriat timpanele noastre și în loc să încurajeze a creat senzația unei catastrofe iminente. Și o altă figură de stil folosită de Președinte – ”statul nu poate să stea cu capul în nisipi” – aduce a amatorism folcloristic mai ales că politica struțului este deseori apanajul președinției și nu a altor instituții. Să vrei cu orice preț alegeri anticipate în condițiile în care molima face ravagii nu vădește deloc o ascuțire a simțurilor și o stare de alertă maximă.
La fel de neavenit și contradictoriu a fost și conținutul declarației Maiei Sandu. Să vrei carantină severă dar să ceri anticipate e ilogic – parlamentul pe perioada situațiilor de urgență nu poate fi dizolvat. La fel de problematică pare să fie solicitarea ei anterioară de instituire a unui fond de sprijinire a businesului în condițiile în care lockdownul va strangula economia și va diminua drastic acumulările bugetare. Cu alte cuvinte am asistat la o prestație stînjenitoare a Președintelui care demonstrează descumpănirea care domnește la Palatul Prezidențial.
La fel de jenantă a fost tentativa Maiei Sandu de a folosi Consiliul de Securitate în avantaj propriu. Ai senzația uneori că doamna președinte uzează de instituțiile statului pentru a formula propriile mesaje indiferent de conținutul discuțiilor din cadrul reuniunilor. La fel a procedat ea după întrunirile cu judecătorii sau în urma consultărilor cu fracțiunile parlamentare. Jocul politic o absoarbe în întregime fără ca să se observe o preocupare reală pentru rezolvarea problemelor țării.
Tot ce au putut inventa consilierii Maiei Sandu e să critice instituțiile statului pentru că nu impun pedepse severe populației care se încăpăținează să nu poarte mască ceea ce de fapt ascunde o punere camuflată la index a moldovenilor, socotiți nedemni și înapoiați în raport cu ”strălucitul” model occidental. Pretinsa Indisciplină și jemanfișism local este o veșnică scuză a politicienilor din PAS care astfel pot găsi explicații pentru orice eșec comis de ei.
Pentru moment observăm o regrupare a forțelor politice care înțeleg că Maia Sandu a îmbrățișat niște strategii iresponsabile și potențial pierdante. Partidele anterior aliate cu Maia Sandu, gen Platforma DA și PDM, încep să se ferească de ea ca de un virus invaziv. Sau, mai curînd, ca de o călugăriță. Căci așa sună moldovenește denumirea insectei canibale богомол la care făcea trimitere anterior Igor Dodon.
Autor: Cornel Ciurea
