Maia Sandu l-a făcut pe dracu-n patru ca să creeze un culoar favorabil PAS-ului în alegerile parlamentare anticipate din vară și visează cu ochii deschiși o majoritate confortabilă în parlament pentru partidul său. Acest zel distructiv, de a sacrifica tot ce se poate de dragul unei victorii mai mult decît îndoielnice, asociată cu numeroase capcane, riscă totuși să se transforme într-o grandioasă eroare de calcul. La moldoveni, socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din tîrg și pe deasupra mai avem și o altă vorbă – iarna nu-i ca vara. Calculele privind anticipatele valabile în ianuarie pot să se dovedească greșite în mijlocul verii.
În primul rînd, scenariul optimist din care-și extrage Maia Sandu încrederea stenică vizează cîteva cazuri din regiune în care președintele nou ales (sau premierul), susținut masiv de populație, reușea să provoace anticipate și să preia guvernarea în țară. E vorba de Ucraina și Armenia. Maia Sandu vrea să meargă pe urmele președintelui Zelenski și premierului Pașinean. Situația noastră e totuși diferită – opoziția față de Maia Sandu e mult mai mare, concurenții sînt mai puternici și nici măcar în propriul fief – cel al dreptei – PAS-ului nu-i este garantată o viață liniștită. Sînt mulți pretendenți care vor căuta în fel și chip să treacă pragul electoral din contul alegătorilor de dreapta.
Unioniștii moldoveni – împărțiți provizoriu în două tabere destul de vocale, AUR și PUN – reprezintă o adevărată provocare pentru discursul de un moldovenism moderat al Maiei Sandu. Pentru aceste partide care se radicalizează ușor, prezența Maiei Sandu la Memorialul Eternitate pe 9 mai este dovada unei înalte trădări și nu un exemplu de cumsecădenie politică. Un motiv în plus pentru unionișt de a se isteriza și de incrimina deficitul criminal de suflare românească al PAS-ului este, desigur, și discursul Maiei Sandu de la Strasbourg, din cadrul APCE, atunci cînd președintele țării a repetat obsesiv și cu o încăpăținare enervantă pentru auzul fin al naționaliștilor români cuvîntul prohibit pentru ei – ”moldoveni”. Putem fi siguri că aceste rătăciri și vicii de conștiință identitară nu-i vor fi iertate niciodată iar unioniștii vor încerca să facă diferența, punctînd că ”un om bun nu înseamnă deloc să fii și un bun român”.
O altă tabără care nu se poate împăca cu rolul de a cincea roată de la căruță este desigur cea reprezentată de Platforma DA și, posibil, PLDM, frați întru suferință, ambele formațiuni fiind anterior fentate și tratate cu cea mai neagră nerecunoștință de către PAS și Maia Sandu. Spre deosebire de unioniști, aceste partide de dreapta au făcut pînă acum ciocul mic și au cam tăcut ori de cîte ori Maia Sandu le lua fața și îi trimitea la plimbare. Deocamdată PLDM, prin fostul lider Filat, se dovedește a fi în continuare lipsit de energia politică necesară pentru a intra în lupta electorală dar opinia unui fost președinte nu este neapărat și cea a partidului. Din contra, Platforma DA pare, însă, decisă să scuture monopolul Maiei Sandu de pe dreapta eșichierului politic și cu un pic noroc dar și cu o campanie judicioasă ar putea chiar să reușească să intre în parlament.
Să nu uităm desigur și de așa numitele ”partide toxice” de pe dreapta – PDM și Pro Moldova lui Candu. Alături de ele începe să se facă auzit din ce în ce mai mult și PDCM-ul lui Ion Chicu. În ultimul timp, aceste formațiuni au migrat prin discurs dar și prin acțiuni (în special, PDM) spre un europenism ostentativ, băgăcios, poate oarecum impropriu stilului acestor formațiuni. Însă, pentru alegătorii pragmatici ai dreptei, aceste formațiuni pot oferi ceea ce lipsește cu desăvîrșire PAS-ului și Maiei Sandu – o experiență solidă de guvernare, echipe de tehnocrați autentici, oameni capabili să vină cu proiecte concrete de guvernare. O asemenea contraofertă pe dreapta ar putea să placă unor alegători obosiți deja de politica războiului dusă de Maia Sandu și lipsa unor idei de guvernare cît de cît articulate.
În definitiv, mai este și Renato Usatîî care nu are un mesaj politic bine conturat ideologic, astfel încît populismul lui extravagant poate să pice cu tronc la inimă unor categorii de tineri care, în absența unor asemenea mesaje, ar vota în mod normal cu dreapta. Blocul lui Usatîi poate aspira o parte din voturile dreptei și acest lucru va duce probabil la pierderi nescontate pentru adepții unui blitzkrieg al PAS-ului în alegerile anticipate.
Astfel, viitorul PAS-ului este o enigmă, învăluită într-un mister iar rolul de lider incontestabil în viitorul parlament, hărăzit PAS-ului de către eminențele cenușii ale Maiei Sandu nu pare să fie deloc de domeniul evidenței. Vom fi martorii unei concurențe acerbe iar pretendenții unioniști și proeuropeni vor depune eforturi maxime pentru a desființa monopolul unui partid pe dreapta.
Editorial de Cornel Ciurea
