Colonizarea cu oameni buni sub autoritatea Maiei Sandu se lasă cu multe ghicitori asupra viitorului. La primul descălecat, Dragoș, sărind distrat după cățeaua lui pe nume Molda peste un pârău îngust, a găsit la paralela 47 mult spațiu, dar puțin electorat, iar din opozanți l-a zărit doar pe Iațko prisăcarul. Maiei, însă, nu i-a prea priit cetatea de scaun, fiindcă la descălecatul din 2020 spațiul de altă dată s-a cam împuținat, în schimb s-a iscat puzderie de deștepți în opoziție… Din care cauză a și apărut fără tăgadă dilema, legată de coexistență: oamenii răi vor fi asimilați de cei buni prin atracție sexuală, ori substituiți și stârpiți?
La prima vedere nu sunt prea mari deosebirile dintre oamenii buni și cei răi. Și unii și alții merg rar la împărtășanie, și unii și alții au cumătri corupți, și unii și alții au slăbiciune pentru vacanțe în Turcia și automobile „Tesla”. Singura diferență o face postul TV preferat, ori, mai bine zis – povestea televizată de care se lasă seduși. Omul bun e convins că povestea promovată de Maia Sandu e bătută, ca și rucsacul președintei, cu pietre scumpe, deci, este credibilă și, prin urmare, cel care ignorează textul ei sacru face parte din oamenii răi. O diferență neînsemnată între cele două categorii, veți zice. Da, dar numai la prima vedere. Pentru că dacă nu crezi în povestea oamenilor buni s-a zis cu visele tale de vacanță și cu automobilul tău electric.
Acuma cel puțin e limpede, că oamenii răi nu sunt răi prin esență. Răi i-au numit cei buni, dar nu pentru calitățile lor, ci pentru că în zilele noastre fidelitatea unei povești TV înseamnă dreptul de a alege între bocancii de hamal și chipiul de vameș. Tot așa poreclește moldoveanul alt moldovean, când vrea să-i fure locul prestigios de muncă, și tot așa e catalogată o găină un pic leșinată, când un gospodar îi scrie certificatul de deces. În funcție de epocă, această politică de discriminare poartă numele de turcire, sovietizare ori europenizare, iar încercarea de opunere e catalogată drept anti-istorică. În acest mod noua colonizare a paralelei 47 are șanse să dea rezultate tot mai bune, fiindcă, conform promisiunilor electorale, oamenii buni vor deveni tot mai buni, iar cei răi – tot mai răi.
După cum intuim și după cum ne sugerează experiența seculară, sminteala țării vine uneori de la substituirea termenilor într-o simplă ecuație de existență, ori schimbarea a două cuvinte cu locurile. Istoria, însă, ne învață că nimic nu ne învață și oamenii rămân surzi, când li se lămurește a mia oară, că miezul puterii în stat stă ascuns într-o poveste, într-o ficțiune, altfel zis, într-o minciună. E de ajuns să schimbi cu locul cuvintele „bun” și „rău” ca lumea să creadă că a survenit o schimbare fundamentală, că istoria își poate schimba cursul, aidoma unui râu din planurile cincinale, cum ar fi, bunăoară, cel, în care s-a înecat Molda. Grija noastră e să nu nimerim înainte de vreme, îndemnați de Maia Sandu, în vechea bulboană, urmând orbește legendara cățea.
Editorial de Valeriu Reniță
