Deși e prea devreme să vorbim despre realizările noului Guvern, pentru că acest lucru se face de obicei după 100 de zile de activitate, putem vorbi deja despre strategia premierului Chicu și problemele cu care se confruntă.
Iată care sunt motivele pentru care ar trebui să analizăm activitatea Guvernului condus de Ion Chicu:
- Executivul a fost format în condiții complicate de urgență.
- Cabinetul de miniștri era pregătit din timp să preia guvernarea de la Maia Sandu, căderea cărei era doar o chestiune de timp.
- Consider că guvernarea trebuie apreciată după 100 de zile, pentru că de fapt cele o sută de zile reprezintă perioada dintre revenirea lui Napoleon Bonaparte la Paris, la data de 20 martie 1815, din exilul său pe insula Elba și revenirea pe tron a lui Ludovic al XVIII-lea, la 8 iulie 1815. Luând în considerare însă, că viața politică este mult mai dinamică în secolul XXI, permite obținerea rezultatelor mult mai repede.
Guvernul condus de premierul Ion Chicu a ales o altă strategie decât predecesorul său, prim-ministrul Maia Sandu. Aceasta contrazicea indicația consultanților politici ca strategia să fie mai degrabă cultivată decât explicată.
Acest lucru s-a făcut simțit în momentul discursului prim-ministrului Maia Sandu, la o sută de zile de guvernare, care a făcut accent pe emoțiile oamenilor și nu pe o raportare pragmatică, exact cum indică manualele de strategie politică. Cunosc în echipa Maiei Sandu persoane care nu apar în vizorul public, dar sunt unii din cei mai buni specialiști în domeniul său și care ar putea să facă un raport pragmatic bazat pe analize și explicații. Dar acest lucru ar însemna asumarea riscului dezamăgirii și mai mari în această conducere.
Trebuie să înțelegem că au existat permanent dezamăgiri în guvernare și vor mai fi. Acest lucru este proporțional așteptărilor societății: cu cât mai mare este așteptarea, cu atât mai mare este riscul de dezamăgire.
Cabinetul Maiei Sandu a fost bazat mai mult pe crearea legendei de salvatori naționali, utilizarea unor subiecte sensibile, dar dificil de explicat și înțeles. Drept exemplu putem lua reforma Justiției. De fapt, putem zice că era o campanie electorală politică cultivată. Acest lucru a permis ca unele inițiative a Guvernului Sandu, dezaprobate de societate, să rămână în umbra declarațiilor răsunătoare și reformelor populiste.
Puțini sunt cei care țin minte că una din primele inițiative a noului Guvern a fost un proiect de lege catalogat drept lobby, prin care produsele din tutun care nu ard (în special IQOS și Glo) au fost supuse acelorași restricții și accize ca și țigările obișnuite. Scopul era să elimine astfel concurenții producătorilor de țigări simple. Guvernul a acceptat imediat condițiile FMI și au început majorarea impozitelor.
Executivul condus de prim-ministrul Ion Chicu a menționat din start că este un guvern tehnocrat, deși a fost format și pregătit din timp sub influența Președinției.
Din primele zile de guvernare Ion Chicu încerca să-și impună propria strategie pragmatică, bazată pe factorul explicativ, cu greu copleșit de observații și atenție la detalii. Teoretic această strategie pare corectă și ideală pentru ca Republica Moldova să obțină rezultatele dorite.
Practica arată că este un lucru complicat să încadrezi o strategie bazată pe îndrumare și fără o iluzie optică de a sublinia subiecte neimportante pentru un om de stat, dar interesante pentru societate.
Strategia selectată de Guvernul Chicu, în condițiile destul de dificile și riscante în care se afla Republica Moldova, îl impune să argumenteze mereu societății de ce guvernarea are nevoie să fie condusă într-un fel sau altul, de ce s-au luat anumite decizii și cum vor schimba situația, iar cel mai complicat lucru este că doar prin convingerea societății de importanța și responsabilitatea sa de a reforma statului este posibil succesul strategiei alese de noul guvern. Încă nicio guvernare nu a reușit să convingă societatea de responsabilitate fața de reforme. Lipsa de încredere în instituțiile de stat complică formarea percepției de „statalitate”, care ar face oamenii să simtă dedicația și implicarea lor în dezvoltarea țării.
Este un lucru pedant și important pentru un stat care dorește să obțină rezultate pozitive, dar plictisitoare pentru societatea noastră.
Dezvoltarea Republicii Moldovei, ca stat democratic, nu poate sta în contemplarea unui progres amăgitor cu pași mici format de politicieni mărunți și populiști. Dar în același timp, mergând pe ideea Guvernului tehnocrat, echipa prim-ministrului Ion Chicu este impusă să facă ceea ce nimeni nu a făcut înaintea lor, să convingă oamenii să-și asume responsabilitatea pentru schimbările în bine din țară. Pentru realizarea acestui obiectiv este important ca tot mai mulți oameni să se implice activ în procesele politice și să muncească pentru ca Republica Moldova să devină o țară așa cum și-ar dori-o pentru copiii lor.
Autor: Ian Lisnevschi
