Vino poveste, vino…
Deprinși cu faptul, că un șef de stat trebuie să ne aducă daruri de peste hotare, la auzul glasului neneacăi, exact ca în povestea lui Creangă, riscăm să tragem zăvorul de la ușă, ca să vedem cu ce ne bucură Maia Sandu: ”Trei iezi cucuieți, mamei ușa descuieți!” Dar nu-i sare în întâmpinare toată populația, vin în prag doar progeniturile autentificate după ADN-ul ideologic, căci ele sunt dorul și dragostea președintei… Și de când e lumea, nomenclatura deschide prima ușa, când e vorba de distribuirea bunurilor. Cele trei animale politice fiind, bineînțeles, elita societății civile, PAS, și, eduța născută la urmă, Președinția.
Ce le-a adus acestor mâncăi de granturi și de privilegii politico-financiare capra în buze, pe subțiori, în spinare și, mai ales, iertată să ne fie îndrăzneala comparației, în țâțe? Secret. Salariile de consilier prezidențial de 3-5 mii de euro, bunăoară, nu e un subiect pentru simplii cititori de povești. Pentru ei, adică pentru electorii de duzină, s-au adus ca întotdeauna promisiuni. Fără un guvern funcțional și fără sprijinul parlamentului, tot ce spune, face și planifică Maia Sandu sunt promisiuni deșarte. Să vorbim, deci, mai pe îndelete de traseul politico-turistic din capitala europeană al eroului de poveste .
Vlad Țepeș cu două capete
Luara Covesi, spaima de altădată a mogulilor români, care protejată de americani a pus pe conveier politic dragostea și slăbiciunea procurorilor – actul de acuzare, fondat, ori mai puțin fondat – urmează să devină măcar pe o vreme și „Bau-bau”-ul nostru occidental, bun de speriat oponenții politici ai Maiei Sandu. Moldova are, parcă, închegată deja teoria reformei justiției, rămâne la cheremul elitei politice, inclusiv a președintei, dacă o aplicăm sau nu. Deci, e vorba nu atât de suport, consultație, ori chiar impulsionare, lucruri pe care le-a solicitat președinta de la procurorul-șef al Parchetului european, cât de transfer de imagine.
Vă mai aduceți aminte de Vlad Țepeș cu chip de Maia Sandu, desenat și publicat de fanul ei, deputatul PAS Mihail Păpșoi? Acum vampirul cu trup de capră din castelul chișinăuian Erdogan va avea două capete feminine, cel puțin în câteva episoade din serialul cu reforma justiției. Dar cheia combaterii contrabandei și spălării de bani nu e la Bruxell, ci la Chișinău. E adevărat că uneori ea se pierde prin buzunarele celor, care „l-au salvat” pe Plahotniuc de ruși, găsindu-i un adăpost de nădejde în SUA.
Pe când în familia UE?
Altfel de ce mai batem noi cărările la Bruxell, dacă nu cu gândul, că va fi „cândva la miez de noapte, ori la răsărit de soare”? Nimeri-va și Moldova odată și odată în încrucișarea strânsă a madularelor franco-germane! Ce progres a iscat ieri campioana promisiunilor de integrare europeană profundă pe această dimensiune, vorba lui Lupu (nu a celui din poveste)? Ce a mai pus la cale pentru a edifica în ținutul fanariot de altădată a unei democrații veritabile și a unei economii funcționale? Maia Sandu ne-a telegrafiat din Bruxell, că de când am semnat Acordul de asociere cu UE “a crescut rezistența Republicii Moldova la șocurile economice atât de ordin intern, cât și extern”! Oare? Sunt de acord cu asta zecile de mii de moldoveni, care au emigrat începând cu 2014, anul semnării acordului? Și vor continua, neîndoielnic, să emigreze și sub mandatul celui mai onest și mai priceput președinte de la număratul anilor.
Oricărui trimis din Moldova comisarii europeni i se înfățișează aidoma valetului din cărțile de joc: jumătate – zâmbet galeș plin de subînțelesuri și mîna dreaptă fluturînd a salut cordial; iar jumătatea simetrică – la fel, doar că degetul mijlociu a stângii e îndreptat pios spre ceruri. Da, și în subsolul cărții scrie mărunt, ca pe ambalajul produselor cu termen expirat, fraza de serviciu: „sprijinirea reformelor și eforturilor Dvs în edificarea unui stat modern, european și prosper”. Amin. Face să trecem în revistă comunicatele de presă de la cele opt întâlniri, care excelează prin același limbaj de lemn și care au același sfârșit de entuziasm trivial, fie că e vorba de Ursula von der Leyen, Josep Borrell, Olivér Várhelyi, Valdis Dombrovskis, Johannes Hahn, Didier Reynders, ori Charles Michel?
Chiar nimic?
E-e-e, nu chiar nimic… Cred că știți ce înseamnă reînnoirea dialogului politic și dezghețarea relațiilor cu partenerii europeni… Stratagema PAS, după cum s-a anunțat, este să îndrepte către APL finanțarea europeană promisă, până nu a luat încă puterea deplină și definitivă în țară. Ori, dacă e s-o spunem pe înțelesul lumii, spre consolidarea infrastructurii unor anumite raioane și anumite localități, precum și spre firmele agricole, care și-au urcat mai ieri tractoarele pe pragul Capitoliului moldovenesc.
Poate există pe indeva un plan transparent de distribuire a creditelor și granturilor cu destinatari finali cunoscuți? Nu se știe nimic despre asta. Cum se vor împărți, dară, bunurile europene? Mai curând, după capacitățile de asimilare, adică, spus pe șleau, după vechiul obicei al pământului: între noi, cumătrii. Nu asta a însemnat oare și mai înseamnă consolidarea democrației moldovenești locale?
Da, mai sunt și vaccinurile promise. Vaccinurile ca și “solearca” de pleașă sunt în Moldova produse cu dublă destinație. A doua destinație este economică, iar prima – de competiție dintre UE și Rusia. Dacă ni se dă 20 k t diesel rusesc, atunci, în replica, măcar 6 k t – românesc. La fel e și cu vaccinurile. Să aducem cât mai curând “Pfizer”, cât încă n-a sosit Sputnic V”!
Stând mereu cu mâna întinsă, am uitat, ce trebuie să spunem, când primim în dar o bomboană de la „kiokia”. Mulțumesc, ori mai dă una?
Termenii de implementare a înțelegerilor
Despre data de început și sfârșit a lucrărilor europene în numele Maiei Sandu știm exact tot atâta cât și despre termenii de construcție a podului modern peste Nistru pe sectorul Soroca-Iampili, decretată la întâlnirea Sandu Zelencki la Kiev . E și firesc: volumele, termenii și firmele executoare sunt treaba guvernului. Iar actualul guvern nu este sanduist, chiar dacă premierul interimar Aurel Ciocoi s-a pripit să declare, că Moldova stă deja ancorată în portul Europa, aidoma corabiei lui Noe în muntele Ararat. Deși mai ieri, același guvern practic era de părerea că cele mai accesibile și mai pitorești porturi sunt cele din Crimeea rusească.
Jelui-m-aș și n-am cui!
Nu s-a auzit nimic despre întâlniri cu emigranții moldoveni din Europa, cu acei, care aproape că i-au dublat scorul electoral la prezidențialele din noiembrie trecut. Poate meritau mai multă grijă din partea președintei, decât moldovenii din Ucraina, care au fost tratați de Maia Sandu ca inexistenți în vizita sa de la Kiev de acum câteva zile.
În concluzie
“Frunze-n buze,/ Drob de sare În spinare,/Mălăieş/ În călcăieş/Smoc de flori/Pe subsuori”. Este? Este, da nu pentru toți! Da, și să nu uităm de esențialul, de beneficiul dublu al caprei și eduței cele mici în urma vizitei, parte legată de produsul prețios importat, parte – de euforia alăptării. Deși nu e prea decent și nu prea corect din punct de vedere politic să-i facem publicitate: “Lapte-n ţâţe!”
Autor: Victor Nichituș Sursa: Politics.MD
