În anii de început a firavei noastre democrații se discuta deseori cu multă risipă de energie care este misiunea adevărată a președintelui țării – să fie președinte jucător sau președinte arbitru.
Imaginația politică de cîndva întrezărea doar aceste două coordonate ale ipostazei de președinte. La un moment dat, a fost identificată o altă dimensiune a rolului de președinte – ”rața mută” cu celebrul ”Nu știu ce nu avem dar ar fi bine să fie”.
Această poreclă poznașă descria depreciativ existența rustică și retrasă a unui președinte de țară mărginit la funcția de piesă de decor al sistemului politic moldovenesc.
Președinția Maiei Sandu deschide se pare o nouă filă în succesiunea de personaje și partituri politice prezidențiale – președintele călător. Ea dispune de toate datele necesare pentru a juca cu brio acest rol.
În primul rînd, are o ideologie, e adevărat sumară, dar despre care ciripesc toate onegeurile – țara e în izolare, Bruxelles-ul nu ne iubește, finanțările nu vin, prin urmare Maia, răsfățata Occidentului, este chemată să rezolve aceste blocaje.
În al doilea rînd, Doamna Sandu este o femeie din Republica Moldova cu dorințe de emancipare clar afișate. Acest fapt implică toate consecințele aferente – însușirea lecțiilor despre soarta nefastă a femeii din societățile mai la est de UE, disprețuirea statutului propriu în țara noastra, tentația irezistibilă de a pleca spre vest ca mijloc de eliberare definitivă, aerul de superioaritate în tratarea bărbaților, venerarea societăților care proclamă egalitatea genurilor, resimțirea acută a unui sentiment de inferioritate în fața societăților care propovăduiesc emanciparea femeilor, ispita de a te afla cît mai mult în Occident în detrimentului ”timpului pierdut” în țările ”înapoiate”.
Astfel, plecările în Occident reprezintă pentru Maia Sandu un prilej decisiv de a-și confirma propria legitimate care depinde de diasporă, occidentali și grupurile minoritare.
În al treilea rînd, există un interes al Occidentului de a amplifica la infinit aceste mici slăbiciuni ale Maiei Sandu. Rusia este într-o dificultate legată de acțiunile de protest provocate de disputele despre soarta lui Navalinîi și în aceste condiții este greu să reziști ispitei să nu-i insinuezi Maei Sandu să pășească pe calea radicalismului geopolitic.
Deși Maia Sandu nu prea înțelege ”codurile” geopolitice, sau poate tocmai din cauza asta, ea devine o victimă perfectă pentru cei dornici să antagonizeze Rusia – o nevinovată plecare în Occident a Maiei Sandu poate fi folosită propagandistic pe criterii geopolitice.
E adevărat că președintele Moldovei încearcă deocamdată să se mențină în albia echilibrului geopolitic. Din această cauză, vizita Maiei Sandu la Paris, ca și cele care vor urma, vor fi probabil tratate de Președinția noastră ca un prilej pur pragmatic de a atrage finanțări externe. Francezii și ei, au anumite interese economice în Moldova, dată fiind prezența unor multinaționale în țară.
Și totuși senzația generală este că Doamnei Președinte i se întinde o capcană. În pofida preocupării generale a ultimelor guvernări de a rezolva problemele țării prin eforturi preponderent locale în baza principiului ”prin noi înșine”, Maia Sandu pare să devină victima iluziei salvării prin ”turism geopolitic”.
Frecvența vizitelor în capitalele occidentale devine un criteriu indirect al succesului care în mod înșelător sugerează reorientarea rîurilor de lapte și miere spre Moldova.
Experiența însă ne șoptește că pășim pe o pistă falsă. Vizitele externe trebuie să fie atent corelate cu prezența președintelui în propria țară, a cărei pulsiuni pâlpâietoare o obligă pe Maia Sandu să fie atentă la dispozițiile interne. Nici o vizită externă nu poate să compenseze nemulțumirea cetățenilor din cauza ignorării propriilor interese.
Oameniie înțeleg foarte bine că toate finanțările externe de pe lume nu pot să acopere necesitățile lor minime. Cu atît mai mult cu cît o bună parte din aceste ajutoare sînt înghițite de partenerii de guvernare a Maiei Sandu – ONG-urile mereu nesățioase și funcționarii oploșiți în locuri călduțe.
Din această cauză, ”călătoriile” Maiei Sandu nu sînt deloc inofensive. Ele reflectă o viziune asupra guvernării care sugerează o anumită destindere și demobilizare – заграница нам поможет! Această soluție facilă nu este deloc credibilă pentru cei care înțeleg că țara nu poate fi guvernată doar prin credite și granturi.
De aceea, călătoriile Doamnei Sandu trebuie urmărite cu atenție. Există riscul să se întreacă cu șaga.
EDITORIAL SEMNAT DE CORNELIU CIUREA
