Cu ani în urmă,niște jurnaliști britanici relatau,după o excursie la Chișinău, că-i cel mai urât oraș din lume,cu un aspect urbanistic sinistru,cu străzi murdare și prost iluminate,cu ghene de gunoi răsturnate,cu câini vagabonzi,cu lume dezamăgită,ce-și acordă puțină atenție ținutei vestimentare;cu bătrâni și femei cărând încărcături diverse în sacoșe și genți enorme,într-un veșnic du-te – vino pe străzile Chișinăului. Bieții jurnaliști nici n-aveau de unde să știe că iubita noastră capitală a avut parte,din păcate,de stăpâniri hrăpărețe și mincinoase,lipsite de viziune urbanistică,cu un nivel de competență în domeniu de zero barat. Poate dacă exista un plan urbanistic general de dezvoltare ar fi pus capăt,cel puțin,haosului de pe străzi,stradele și trotuare. Ce putea rezulta dintr-o astfel de abordare habarnistă,este exact situația de amețeală propagandistică,când,prin anii 80 ai secolului trecut,ascultând așa-zișii lectori-ateiști,spunându-ne cum ajung femeile în sectele religioase,că,chipurile,femeile sunt,prin natura lor,mai fricoase și nehotărâte,devenind în scurt timp,adepte fanatice ale sectei.Mai simplu pentru popor: o femeie îndrăgostită prima dată,posibil foarte timpuriu,apoi,în virtutea anumitor circumstanțe,fiind părăsită,a fost cuprinsă de o dezamăgire profundă,refuzând pe viitor orice apropiere de-un posibil partener.Astfel,ajunsă,pe neobservate,la 50 de ani,a devenit,a intrat în categoria celor numite (jenșcina s neustroennoi sudiboi) femeie cu un destin neorânduit.
Chișinău – 2 lumi paralele
Așa a fost din totdeauna. În Chișinău s-a trăit în două lumi paralele. Toată sărăcimea era situată în vale,în adevărate ghetouri ale celor lipsiți de apărare. Chiar și ,,iubitul” Leonid Ilici Brejnev,în 1974,la încheierea vizitei la Chișinău,hotărăște să parcurgă distanța de la Chișinău la Iași cu trenul,numai că,la nici un minut din Gara Mare,a rămas consternat de priveliștea apocaliptică a așa-ziselor case ale moldovenilor,ce se vedeau prin geamul vagonului. Se spune că i-ar fi reproșat neavenitului de Ivan Bodiul ,,Cito eto za Șanhai,Vanea?!” Și-atunci s-a hotărât a ridica o perdea de case multietajate da la Gară până la Uzina de Tractoare,ară\uncând la gunoi osemintele strămoșilor,ce au fost înmormântați pe promontoriul de la biserica Măzărache până la strada Ismail.
Să ne imaginăm ce-ar fi ajuns Chișinăul dacă nu veneau dezvoltatorii să construiască case confortabile,cu regim autonom de încălzire și asigurare cu apă caldă,cu locuri de parcare la subsol, cu spații comerciale la parter? Cât ar fi adăugat la urâțenia generalizată continuarea construirii de case model 143,cu camere înguste,cu conducta de gunoi prin inima casei,cu armate de șobolani,care-ți intrau în apartamentul de la etajul 20? Îngrozitoare imagine! Într-o încolăceală de interese meschine,cu probleme la fiecare pas,este destul de greu de conceput că se poate urmări o linie ascendentă în abordarea noului,a spălării de-o mentalitate anchilozată în epoca sovietică a unui ,,bine” imaginar. Și totuși,apar,ce-i drept cu greu,mai în toate cartierele,case noi,cu abordări urbanistice,ce se întrec la capitolul confort sporit de civilizație. Parcă toate merg cu greu,dar spre bine,de n-ar apărea,din când în când,câte un hop precum cel din mahalaua numită foarte inspirat de cineva,cu veleități poetice probabil,de i-a zis ,,Nahalovka”,o zonă din imediata apropiere de biserica Sf.Împărați Constantin și Elena.
Zona Circu lui – zonă de colibe
O zonă de niște colibe,cum erau majoritatea din preajma Circului de Stat,acoperite cu carton gudronat sau nici atât,fără apă curentă și canalizare,unde-și ducea veacul cea mai nedreptățită pătură socială a Chișinăului. De la ce a început războiul? În imediata apropiere de bisericuță,în zona numită ,,nahalovka”,un apendice al celei din grota mare,pe unde un pârăiaș își duce apele în Bâc,și unde prin anii 2000 se izbutise eliberarea parțială a zonei de imaginea prăpăstioasă a așa-numitelor case,iar pretorul de atunci al Sectorului Râșcani Ion Palade și-a făcut,lângă Circul de Stat un scrânciob în care dându-se huța,anunța triumfător,că acolo va fi un stadion. Despre viziunea respectivului domn se mai poate analiza și pe baza faptului,că,de-acum din postura de vice primar al Primăriei Municipiului Chișinău,dă o aprobare de construire a unui bloc locativ …în fața Liceului Româno-Francez ,,Gherghe Asache”,dar n-a avut nici cea mai mică luare de poziție când ne zbăteam cu o comisie destul de solidă,printre care amintim pe Anatol Drumea,Ion Hâncu,Iurie Colesnic,Nicon Zaporojanu,Victor Niță,Iulian Filip,Vasile Năstase și mulți alți oameni de bine de la diverse instituții ale statului,să obținem un singur lucru : să înființăm un popas turistic sau început de tur panoramic,de la izvoarele Chișinăului,din preajma bisericii Măzărache. În zona revindecată de Comisie își avea sediul Spațiile Verzi,cu garaje,cu depozite de carburanți și lubrifianți,cu tractoate etc. Toate excursiile turiștilor străini începeau pe strada Romană,lângă casa ce se mărginea cu strada Pușkin,unde trimișii komsomolului,instruiți de KGB,le spuneau oamenilor străini niște aberații despre eliberatori și ilegaliști gen Haya Lifșiț,care-au luptat vitejește cu ocupanții români. Noi doream să scoatem un zid,să înființăm o pețucă cu piese de artizanat,cu materiale din Arhivă despre întemeierea localității Chișinău,iar apoi să construim o pasarelă care să ducă la biserica Măzărache,cea mai veche biserică moldovenească,oferită în arendă comunității religioase de ruși-lipoveni,în 1961. Ne adunam,înaintam idei,cât se poate de firești în orice țară democratică,dar adresatul Comisiei în majoritatea cazurilor era nimeni altul decât președintele Republicii Moldova Mircea Snegur,care n-a găsit nimic mai bine de făcut decât să tacă proverbial,cum o făcuse cu copii capitalei,care protestau de jumătate de an să-l audă pe stăpân spunându-le că limba oficială a noastră este limba română .Ei bine,a tăcut omul cât a tăcut,iar la urmă,drept răspuns,și-a trimis armata de adulatori de i-au construit sediul partidului propriu chiar pe ruinele izvoarelor Chișinăului. Am rămas descurajați și înstrăinați,iar în scurt timp și-a făcut apariția,în zona noastră de preocupare,o construcție a comunității evreiești. Am protestat cât am putut și cu asta am rămas. Probabil că mijlocul descoperit de fenicieni își făcuse efectul.
Comunitatea rușilor-lipoveni,văzând ,,dreptatea” făcută de cel investit de popor s-o apere,a început lucrările de reparație la biserica Măzărache,mai bine zis de distrugere a tot ce-a fost moldovenesc:pietre funerare,picturi murale,înlocuindu-le cu cele rusești,însăși portalul,ce făcea parte din ansamblul zidului de piatră,ce înconjoară biserica,imprimându-i aspect de cetățuie,a fost modificat. Până atunci avea înălțimea cât să treacă un călăreț,iar noii stăpâni au găsit că-i mai bine să-l mărească pe orizontală și verticală astfel,încât să treacă liber camionul KAMAZ cu materiale de construcție. A trecut ceva vreme,când parcă apare o lumină de speranță. Se anunță că Moldova-Gaz,cu posibilitățile sale nelimitate,va construi un bloc de oficii în zona istorică și va face totodată popasul dorit de noi,va instala niște sculpturi,va deschide un muzeu de întemeiere a Chișinăului.Timpul a trecut,Moldova-Gaz,s-a văzut cu sacii în căruță și-a uitat de promisiuni,Snegur n-a mai fost ales președinte,la putere au revenit comuniștii și astfel am rămas văduviți de-o pagină de istorie națională,cum n-ar fi făcut-o cetățenii oricărei altei capitale. Istoria este încă acolo,n-a fugit nicăieri,doar că nu mai pomenește nimeni nimic despre asta. Păcat.
De ce ne temem de nou?
Desprinderea de-o perioadă întunecată,cu prezența multor zone ,,botezate” (nahalovka) este cât se poate de anevoioasă,fiindcă nu-i nimic mai greu decât obișnuința cu păcatul,cu modul nefiresc de viață,deoarece în zonele respective viața se desfășoară după alte legi,cu lipsă de idealuri în majoritatea cazurilor. Una din zonele cu păcat a mai rămas,cum spuneam,în apropierea besericii Sf.Împărați Constantin și Elena,unde parohul bisericii apără cu înverșunare un sector profanat și răsprofanat până în zilele noastre,cu tot felul de colibe,fără apă și canalizare,în perioada sovietică,cu o fostă bază a pompierilor, retrasă între timp în altă parte,cu toată tehnica din dotare;cu apariția Circului de Stat,cu construcțiile adiacente:arena mică pentru copii,rezervația animalelor dresate,garaje,depozite,pentru care părintele respectiv are doar un răspuns: ,,Poselilisi i ladno.”,adica ,,lăsați-i în pace ” sau ,,Nu ne-au încurcat cu nimic”.Deci,toate câte s-au acumulat în ,,mahala”,după cum îi zic unii, sunt bune și-s ale noaste, ne-am deprins cu ele,dar ne îngrijorează, ne temem de ce va urma,ne îngrijorează noul. Poate respectivii ar trebui să vadă cum arată o mahala din Trușeni,Stăuceni,Colonița,Costești, astfel numaidecât și-ar da seama ce apără,cum arată acest ,,Ladno!”.Deci,când păcatul atingea cote maxime,cu cele enumerate în poarta bisericii,toate au fost doar ,,Ladno”,iar acum când s-a găsit un dezvoltator,și anume Urbanconstruct, cu reale intenții de a revigora zona și a respecta tradițiile creștinești,care își propune să ridice trei blocuri de locuit,cu locuri de parcare la subsol,cu spații comerciale la parter,cu o școliță,c u o grădiniță,cu obligația fermă de a repara biserica și de a aduce în ordine teritoriul bisericii și cimitirului,cu obligația de a strânge cu grijă posibilele oseminte la decopertarea suprafeței,apoi urmând îngroparea lor creștinească,cu sculptarea numelor celor înmormântați,pe granitul unui monument special construit. Tocmai acum nu-i bine și gata. Poate că am înțelege,într-o oarecare măsură ,supărarea preotului,că din câte se vorbește,ar fi fost indus în eroare,sau,mai bine zis,i-au tras țeapă dezvoltatorii ce-au ridicat blocuri de locuit dinspre Visterniceni,în imediata apropiere de biserică. Cică i-ar fi promis să repare,să ajute,să facă multe de toate pentru lăcașul de cult,dar,din păcate,a dat uitucii peste respectivii dezvoltatori și-a rămas parohul cu buza umflată. Acum,știind că se cere și părerea lui la viitoarea lucrare,atacă nemilos,schițează,în prezența enoriașilor,cea mai sumbră situație,că se va strica iremediabil toată frumusețea,că orășenii nu vor vedea biserica de pe bulevard,deși blocurile de locuit vor fi la 78 de metri de biserică,că îi mare păcat să se construiască pe unele posibile morminte,deși cu greu cineva serios intenționat ar putea identifica un mormânt concret,fiindcă au avut grijă la timp rudele și au deshumat osemintele celor dragi,înmormântându-le la Doina.
Pe lângă faptul că se creionează o realitate închipuită în fața enoriașilor,îi cheamă la nesupunere,având un registru în biserică,unde sunt îndemnați enoriașii să-și exprime dezaprobarea față de intenția dezvoltatorului de a face un lucru frumos și necesar în fond. De aici și poziția plină de negativism a primarului general al Municipiului Chișinău Ion Ceban,că ,,atâta timp,cât voi fi eu primar general,nu se va ridica nici un bloc locativ acolo”,deși terenul aparține 99 % dezvoltatorului Poate era mai cu cap ca primarul să lase aerul doctoral și să răspundă cum o fac oamenii politici: ,, să cunoaștem,întâi de toate,opinia specialiștilor în domeniu,să vedem ce spune Ministerul de resort,Uniunile de creație și când vom avea pe cântar poziția pro și contra,ne vom pronunța numaidecât.”
Exemplul orașelor din Asia
Dacă toate popoarele lumii ar fi păstrat asemenea zone numite cu pitorescul ,,nahalovka”,unde s-ar fi ajuns?Europa a fost bântuită de războaie sute de ani și și-a îngropat morții pe unde a apucat,în toiul luptelor,apoi,după încetarea războiului,orășenii au deshumat morții și i-au îngropat într-o groapă comună,fără a asculta opiniile enoriașilor. Da’ ce-ar fi ajuns China,dacă ar fi ascultat părerea câtorva babe amețite și surde?Cum arătau orașele chinezești prin anii 60-70? Uitați-vă la ele acum,că sunt trecute de mut în anul 3000,pe când noi mai păstrăm zone întunecate. De ce am face-o?Pe timpul Uniunii Sovietice,după ani și ani,când crăpa răbdarea moldovenilor,putreziți de-a binelea,de zeci de ani,printr-o cămeruță fără comodități și o bucătărioară la 50 de metri,în căminul muncitoresc,dormind cu genunchii la gură și cu copiii alături,întrebând stăpânii când în sfârșit vor intra în apartamentele ce li se cuvin,mai marii zilei,aveau un singur argument: ,,Vî ne znaete cac liudi jivut.” (Voi nu vă imaginați cum trăiesc oamenii), recomandându-le să se ducă în ospeție la cei de la Poșta Veche sau la cei din canionul de lângă Circ.
Zonele amorțite ale Chișinăului
Nu știe nimeni ce va fi în grota –canion de lângă Circul de Stat,cum nu se știe dacă are rost să reconstruiești Filarmonica de Stat în atâta strâmtoare pe strada Varlaam. Are rost s-o refaci fără comodități suplimentare,știind că cel pasionat de muzică vrea să sosească la spectacol cu propria mașină,împreună cu soția,cu copilul sau copii mici?Pentru asta trebuie prevăzută o grădiniță ad-hoc,ce are program la demisol doar cât ține spectacolul. Părinții au ieșit de la spectacol,și-au luat copilul hrănit,vesel,uscat și pleacă cu toții sănătoși acasă. A trecut timpul,când porneai la spectacol cu transportul obștesc,împins și șifonat,călcat pe picioare și îndemnat cu nefirescul ,,Treceți mai… în fund” în loc de ,,Deplasați-vă,vă rog mai în spate”.Cât va mai dăinui Tipografia Universul în plină inimă a capitalei,având,după părerea angajaților,un randament de doar 30 % din capacitate și cui trebuie ea în centrul capitalei? De ce n-ar avea loc la o margine de oraș,într-o zonă industrială,pe strada Uzinelor,de exemplu? Poate ar fi cazul să-i ia locul Filarmonica de Stat,având la subsol o parcare de vreo 600 de locuri?De ce să ținem cu ani zone amorțite gen Stadionul Republican,unitatea militară,ce-a găzduit o vreme trupele de carabinieri de pe strada Bulgară colț cu București,fosta Policlinică nr,1 și clădirea,fosta hală industrială,din fața casei faimosului Plohotnic,de pe aceeași str.Bulgară? Pentru cine sunt păstrate aceste adevărate ruini?Apropo,Președintele Uniunii Arhitecților din Republica Moldova, Iurie Povar s-a pronunțat cu subiect și predicat,ca cea mai competentă persoană în domeniu,în favoarea înălțării a câtorva blocuri lângă Circul de Stat – zona invocată de noi – pentru e echilibra spațiul din ambele părți ale bulevardului Gricore Vieru,fiindcă pe dreapta sunt ridicate blocuri frumoase,iar pe stânga avem doar clădirea solitară a Circului de Stat. Structura terenului permite ridicarea de blocuri multietajate,deoarece se află pe o solidă stâncă de piatră. Ne întrebăm și noi ca fiecare om: oare dl Povar nu știe ce spune și cui ajută o opoziție dirijată?
Orașele-minune ale lumii,cărora le citeai din cosmos urâțenia,mizeria și neputința,prin deceniile trecute,au intrat în mileniul trei cu urbanizarea,au acționat în baza unui plan urbanistic futuristic,bine argumentat,ținând cont de prezentul și viitorul locuitorilor și al statului în ansamblu. Din păcate,pentru noi,planuri urbanistice de talia orașelor din Asia de sud-est și ale celor din zona Golfului Piersic se aseamănă cu o călătorie pe planeta Marte. De ce oare?
Autor: Valentin Erham
