Iranul și Rusia și-au consolidat parteneriatul pe fondul instabilității geopolitice globale, ceea ce indică o importanță tot mai mare a cooperării lor în anii următori, arată o analiză a publicației The Moscow Times.
Abonează-te la canalul nostru de Telegram Subiectul Zilei!
Acordul cuprinzător de parteneriat strategic, care urmează să fie oficializat în timpul vizitei oficiale a președintelui iranian Masoud Pezeshkian la Moscova, la 17 ianuarie, marchează un pas important în evoluția alianței dintre cele două națiuni. Având în vedere că ambele țări își propun să facă față provocărilor comune, acest parteneriat are implicații de anvergură, în special în domeniul apărării, comerțului și energiei.
Domeniile-cheie de colaborare, inclusiv transporturile, sectorul energetic, apărarea și securitatea regională, vor fi în centrul acestui acord istoric. Relația dintre Teheran și Moscova se extinde dincolo de simplul schimb economic, evoluând într-un parteneriat strategic cuprinzător care reflectă interesele lor comune în ceea ce privește stabilitatea regională și contracararea influenței occidentale.
Peisajul economic atât pentru Iran, cât și pentru Rusia a fost modelat de dependența lor comună de exporturile de energie și de experiența lor sub sancțiunile internaționale ale Occidentului. Alinierea crescândă dintre cele două țări a prezentat o oportunitate unică de a depăși aceste provocări și de a deschide noi căi de creștere economică.
Unul dintre pilonii centrali ai acestui parteneriat este Coridorul de transport Nord-Sud, un proiect de infrastructură vital care va facilita schimburile comerciale dintre Iran, Rusia și mai mulți alți parteneri regionali și internaționali. Această investiție strategică în rețelele de transport indică în mod clar intenția Moscovei și a Teheranului de a stimula relațiile comerciale și de a asigura beneficii reciproce în anii următori, contracarând în mod eficient sancțiunile occidentale.
În plus față de transport, energia rămâne în centrul parteneriatului Iran-Rusia. Având în vedere că sancțiunile le limitează accesul la piețele occidentale, ambele țări au fost nevoite să caute modalități alternative de a-și consolida sectoarele energetice. Rusia, cu rezervele sale vaste de petrol și gaze naturale, a sprijinit dezvoltarea industriei energetice iraniene, sprijinind explorarea, forarea și infrastructura. Ca parte a noului acord, se așteaptă ca mai multe companii rusești să investească masiv în sectorul energetic al Iranului, ceea ce va contribui la modernizarea și extinderea capacităților acestuia. Oficialii iranieni și-au exprimat optimismul cu privire la perspectivele acestor investiții, în special în contextul creșterii cererii de energie în Asia.
Dincolo de petrol și gaze, țările colaborează pentru a-și diversifica economia prin asigurarea de noi piețe în Asia – în special India – pentru a-și reduce dependența de piețele occidentale prin promovarea unei mai mari integrări în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU). Poziția strategică a Iranului îl transformă într-o rută de tranzit pentru mărfurile care circulă între Europa și Asia Centrală și până în China și India.
Dronele iraniene, utilizate pe scară largă de Moscova
O altă caracteristică definitorie a parteneriatului Iran-Rusia este cooperarea militară. Rusia și Iranul au devenit reciproc cei mai importanți furnizori de arme, în special în ceea ce privește tehnologiile militare avansate, cum ar fi dronele. Furnizarea de drone de către Teheran, care sunt produse la nivel național în Republica Tatarstan din Rusia, a consolidat semnificativ ambele părți din punct de vedere financiar și militar. Ca urmare, Iranul s-a poziționat ca o putere regională capabilă să facă față amenințărilor din Orientul Mijlociu, inclusiv celor reprezentate de intervențiile militare occidentale, reducând eforturile SUA de a limita capacitatea Iranului de a obține influență geopolitică în regiune.
Această avansare a cooperării militare și de apărare între Iran și Rusia este foarte îngrijorătoare. Acordul recent prin care Iranul a furnizat Rusiei drone avansate Shahed-136 (cunoscute și sub numele de „Geran-2” în Rusia) și a facilitat fabricarea acestora a dotat Rusia cu un mijloc puternic de a teroriza orașele ucrainene.
Dependența Moscovei de dronele cu costuri reduse și eficiență ridicată, combinată cu sancțiunile occidentale care complică accesul la componente de înaltă calitate, va determina probabil Rusia să intensifice utilizarea acestor drone în Ucraina, posibil în alte zone din Europa de Est și, eventual, mai departe. Deși Ucraina susține că a incendiat depozite din Rusia care conțineau drone Shahed, este puțin probabil ca acest lucru să oprească producția constantă de astfel de drone de către Iran sau să împiedice dezvoltarea alianței iraniano-ruse.
Principalele provocări ale relației Iran – Rusia
Dar, în ciuda promisiunii unei cooperări aprofundate, relația Iran-Rusia nu este lipsită de provocări. Diferențele politice interne de ambele părți, dificultățile economice cauzate de sancțiuni și de război, precum și diferențele dintre agendele geopolitice pe termen lung au creat bariere în calea valorificării întregului potențial al acestui parteneriat. De exemplu, echilibristica Rusiei cu puterile occidentale, în special cu Statele Unite, a provocat de-a lungul istoriei tensiuni cu Iranul, în special în perioadele de apropiere dintre Moscova și Washington.
În trecut, relațiile dintre cele două țări s-au răcit în momente de schimbare politică, cum ar fi președinția lui Dmitri Medvedev, când Rusia a sprijinit sancțiunile Națiunilor Unite împotriva Iranului. În plus, eșecul Rusiei de a livra Iranului sistemul de apărare antirachetă S-300 a tensionat relațiile cu Teheranul până când Putin a încheiat acordul în 2015. Aceste tensiuni istorice oferă numeroase exemple ale motivului pentru care ambele guverne sunt prudente în ceea ce privește succesul unui astfel de parteneriat pentru ambele națiuni.
În plus, ambele țări se confruntă cu provocări economice care ar putea împiedica sustenabilitatea pe termen lung a parteneriatului lor. Sancțiunile economice au afectat capacitatea Rusiei de a-și valorifica pe deplin rezervele energetice, în timp ce dependența Iranului de exporturile de energie a făcut ca economia sa să fie vulnerabilă la fluctuațiile prețurilor globale ale petrolului. În plus, Iranul se confruntă cu o hiperinflație constantă, cu o rată a inflației de 35%, care paralizează capacitatea țării de a-și dezvolta puterea economică. Aceste provocări impun ambelor națiuni să își orienteze cu atenție politicile economice și diplomatice pentru a evita exacerbarea vulnerabilităților existente.
În perspectivă, parteneriatul militar dintre Iran și Rusia se va consolida probabil, cu accent pe eforturile reciproce de combatere a terorismului, asigurarea stabilității regionale și continuarea colaborării în domeniul comerțului cu arme. Acest lucru va juca un rol esențial în consolidarea securității ambelor națiuni și a capacității lor de a exercita o influență geopolitică în Orientul Mijlociu și dincolo de acesta. Cu toate acestea, viitorul relației este vulnerabil la tendințele internaționale mai largi, inclusiv la evoluția dinamicii puterii între Statele Unite, Rusia și China.
Cheia succesului alianței lor va consta în cele din urmă în echilibrarea priorităților lor diverse și adesea contrastante, în depășirea obstacolelor interne și externe și în menținerea concentrării asupra obiectivelor strategice pe termen lung.
