Argentina, Australia, Chile, Franța, Norvegia, Noua Zeelandă și Regatul Unit sunt cele șapte state care revendică teritorii în Antarctica.
Aceste revendicări sunt interesante, deoarece Antarctica este un continent fără suveranitate recunoscută din punct de vedere juridic. Se remarcă prin faptul că este cel mai rece, mai uscat și mai vântos continent de pe Pământ și se distinge prin faptul că este singurul continent fără o populație umană nativă.
Revendicările de suveranitate nu sunt stabilite din punct de vedere juridic din cauza statutului unic al Antarcticii. Pe lângă cele șapte state care revendică teritorii, alte 35 de națiuni, printre care Germania, Brazilia, China, Statele Unite, India și Rusia, mențin baze permanente pe continent. Această prezență subliniază interesul internațional față de Antarctica, în ciuda lipsei de proprietate a unei singure națiuni.
Argentina a fost un pionier în revendicarea suveranității asupra unei părți a Antarcticii, stabilind prima bază permanentă în anul 1904. Baza Orcadas de pe insula Laurie se remarcă prin faptul că este cea mai veche dintre stațiile din Antarctica aflată încă în funcțiune.
În 1911, exploratorul norvegian Roald Admunsen a ajuns la Polul Sud, marcând o etapă importantă în explorarea Antarcticii. Statul Chile a pretins în anul 1940 că Antarctica este o extensie naturală a teritoriului său sudic. Aceste evoluții au dus la formularea Tratatului Antarcticii, care a fost semnat la Washington, în data de 1 decembrie 1959.
Ce spune primul articol al Tratatului Antarcticii
Primul articol al Tratatului Antarcticii prevede în mod explicit că Antarctica va fi folosită exclusiv în scopuri pașnice. Activitățile militare, inclusiv înființarea de baze militare sau centre pentru testarea armelor, sunt interzise. În plus, tratatul interzice exploatarile de la Polul Sud, dar permite cercetarea științifică.
Pentru a gestiona revendicările de suveranitate, tratatul specifică faptul că noile revendicări nu vor fi recunoscute, iar revendicările existente nu vor fi extinse cât timp tratatul este în vigoare. Tratatul pune accentul pe facilitarea schimbului de cercetare științifică, de personal și de descoperiri între națiuni, scrie omofon.com.
Durata tratatului este nedeterminată. Măsuri suplimentare de protecție a mediului au fost introduse prin Protocolul de la Madrid din 1991. Acest protocol desemnează Antarctica drept „rezervație naturală, dedicată păcii și științei”.
