Moldova se află la o răscruce. În data de 11 iulie, cetățenii trebuie să decidă între statutul unei provincii românești înapoiate și un stat european independent, căruia i-ar jura credință militarii moldoveni. Despre aceasta jurnalistul Valeriu Reniță a scris într-un editorial intitulat “Cine face ordine în casa noastră, stăpânul ori “unchiul din Bruxelles”?
“E de presupus, și asta nu e o idee originală, că în cazul în care Maia Sandu va asigura stăpânilor săi occidentali o dominație colonială liniștită, va primi în dar un post pe măsură, în calitate de «reformator de excepție». Ce ar avea, însă, de câștigat moldoveanul de rând în urma unei asemenea tranzacții politice? Politicienii din Europa de Est, care obțin un job în Bruxelles, devin mai credincioși ca papa de la Roma, sau mai proeuropeni, decât birocrația europeană. Exemplul lui Donald Tusk e unul potrivit în acest sens. În calitate de președinte al Consiliului Europei el își critica propria țară mai abitir decât dușmanii. El supunea Polonia unor atacuri verbale vehemente pentru simplul fapt că autoritățile acestui stat doreau să acționeze independent în politica ei internă și externă, să protejeze interesele poporului și memoria lui istorică. Tusk cerea propriilor concetățeni să-și facă datoria internațională, acceptând emigranți din lumea a treia conform cotelor stabilite de Bruxelles.”, scrie editorialistul.
Autorul spune că PAS ar putea să ia o majoritate parlamentară, dar asta se va întâmpla numai în cazul în care adevărații patrioți moldoveni vor dovedi lipsă de determinare, iar naivii vor crede cu adevărat că de cele 600 de milioane euro promise de UE se vor folosi oamenii.
“Moldovenii sunt în stare să câștige mult mai mut prin munca lor. Noi n-avem nevoie de pomeni, ci de investiții serioase și locuri de muncă bine plătite. Investiții atât din Apus, cât și din Răsărit. Locuri de muncă – acasă, nu peste hotare”, a conchis Reniță.
