Președintele Consiliului Audiovizualului (CA), Liliana Vițu-Eșanu, riscă să fie folosită public de guvernare într-un mod certat cu deontologia profesională și morală. Despre aceasta jurnalistul Valeriu Reniță scrie într-un editorial intitulat „Manipularea prin omitere: cenzură ori batjocură de presă?”.
Președintele Consiliului Audiovizualului Liliana Vițu-Eșanu declară că anumite posturi TV folosesc ca formă de manipulare tehnica omiterii unor știri importante pentru public despre războiul din Ucraina. Fiindcă președintele CA nu vine cu exemple concrete, putem bănui, ca telespectatori imparțiali, că toate posturile TV omit anumite știri importante din două cauze arhicunoscute: neprofesionalism și politică editorială. Cum însă înțelegem prea bine, fără a pune la îndoială calitățile profesionale a decidentului, că Vițu-Eșanu a ajuns în acest post datorită fracțiunii majoritare PAS, n-ar fi prea riscant pentru o atitudine obiectivă să presupunem, că președintele CA are în vedere în primul rând, precum și în al doilea și al treilea, posturile TV care nu sunt subordonate guvernării, pe care unii colegi le-au înregimentat “pentru comoditate”, dar, în fapt, din rațiuni de concurență în așa-zisa “coloană a cincea”. Mai ales că anume aceste mass media sunt de regulă amendate fără a se stărui prea mult asupra argumentelor.
Eventualii participanți la această discuție au trecut școala elementară a știrilor, prin urmare, cunosc foarte bine cum se manipulează cu cele două surse necesare, credibile și chiar obligatorii. Se ia de la prima sursă informații consolidate, cu citate expresive, iar de la cea de “alternativă” – un punct de vedere nearticulat, fără dovezi, exprimat uneori printr-o negare simplistă, ori prin fraza de serviciu “n-a fost de găsit la telefon”. Putem urmări acest mod reprobabil de a informa publicul zilnic în orice jurnal de știri. Este practic imposibil să te opui unei astfel de informări și, din câte știm, CA nu i-a dat public calificative. Cu atât mai dificil este să te opui manipulării prin omitere. Ce are în vedere mai marele CA, ce anume știri arhi-importante n-ar trebui să scape din vedere jurnalele de știri? A fost oare o omitere gravă, demnă de a fi sancționată, faptul că posturile TV slugarnice puterii au ignorat ca la comandă știrea privind căderea spectaculoasă a ratingului președintelui țării?
Să nu fie cu bănat, dar distinsa doamnă, își dă foarte bine seama, sunt sigur, că prin astfel de declarații impune banalizarea și depersonalizarea spațiului informațional. Pentru a omite cevași din cevașilea, trebuie să stabilești clar conținutul și tabuurile. Poate CA este gata să propună un nomenclator de subiecte prioritare, de exclusivitate (în timpurile sovietice li se spunea “литерные”), care se admit pe post și o listă indispensabilă a subiectelor nedorite? Asta se numește cenzură și dacă guvernarea Maia Sandu consideră că tocmai a venit timpul să instituie controlul asupra presei moldovenești, nu are decât să o facă prin respectivele amendamente legislative. Altfel, Liliana, pe care o cunosc, de când învăța să facă știri la BASA-press cu cel puțin două surse credibile, riscă să fie folosită public de guvernare într-un mod certat cu deontologia profesională și morala. Pentru că dacă nu e cenzură pe față, atunci e batjocură”, scrie Reniță.
