Este pentru prima data în istoria medicinii pe de-o parte și pedagogiei moldovenești (ori mondiale?) pe de alta, când un ministru al sănătății intenționează să pedepsească profesorii, adică angajații altui sector bugetar. Ala Nemerenco a poruncit, la o criză de nervi, probabil, ca “personalul didactic, nedidactic și cel auxiliar nevaccinat, să efectueze și să prezinte din surse proprii, o dată la 14 zile rezultatul unui test diagnostic la COVID-19”. A ordonat cui, unde și, vorba unui personaj literar, pe ce s-a bazat? Criticând dur faptul că ministra a încălcat dreptul la muncă a învățătorilor, Federaţia Sindicală a Educaţiei şi Ştiinţei a făcut trimitere nu la o dispoziție, ori la o decizie a Ministerului Sănătății, ci la declarațiile doamnei Nemerenco. Probabil, pentru că nu există un asemenea act de stat, în tot cazul nu poate fi depistat un astfel de document pe site-ul ministerului la capitolul “Transparență decizională”.
Într-un stat de drept declarațiile publice nu au efecte juridice, chiar dacă aparțin unui membru al Guvernului și chiar dacă acest membru este om apropiat președintelui țării. Ne convingem zi de zi că oamenii Maiei Sandu comit în afară de prostii mari cu efecte imprevizibile și mici prostioare, care se explică prin exces de zel. Oricum e cazul să recomandăm Guvernului să fie mai aproape de lege și de Declarația drepturilor omului, decât de ambițiile miniștrilor. La critica dreaptă și la vreme a sindicaliștilor putem aminti că nimeni nu poate fi pedepsit arbitrar și nimeni, inclusiv profesorii moldoveni, nu pot fi supuși la imixtiuni arbitrare în viața sa personală. Cel puțin atâta timp cât Grosu împreună cu Șor nu au schimbat Constituția. Curios de ce a luat apă în gură ministrul educației, când îi umblă prin ogradă gâștele vecinei?
Autor : Valeriu Reniță
