Prima deosebire dintre acești doi candidați la funcția de prim-ministru este calitatea de om de stat, exprimată în responsabilitatea față de alegători și societate.
Sunt sigur că imediat după ce a fost propus la funcția de premier, Golovatiuc este gata să vină în fața opinie publice și mass media pentru a răspunde la întrebarea principală, dacă este gata să facă față provocării. Igor Grosu s-a ascuns. Poate e la Condrița, poate sub divan, dar nimeni nu-l poate găsi din momentul, când a fost desemnat de președintele Maia Sandu drept candidat la funcția de prim-ministru.
Cariera academică și profesională a dlui Golovatiuc vorbește despre o persoană bine pregătită pentru activitatea în structurile de stat, cu experiență bogată în domeniile managementului și finanțelor publice. Igor Grosu e un debutant în treburile statului. Comportamentul lui plin de trufie în fotoliul important de parlamentar, vorbește de faptul că nu are înțelepciunea de a înțelege, care e deosebirea dintre un statut social obținut prin muncă încordată și îndelungată și unul picat din noroc politic. Dovadă a acestei lipse de discernământ sunt și atacurile fizice violențe, amestecate cu bădărănism la care și-a supus colegii din parlament.
Deosebirea dintre Golovatiuc și Grosu nu rezidă în diferența de vârstă, sau de generații, pe care le reprezintă. Diferența este în atitudinea față de funcția înaltă și față de calitatea muncii disciplinate, pe care urmează s-o presteze prim-ministrul. Cariera îndelungată de profesor și om al finanțelor îl caracterizează pe Golovatiuc ca o persoană foarte responsabilă în abordarea problemelor de stat și foarte meticuloasă și cumpătată în exercițiul de examinare a acțiunilor și documentelor. Activitatea de ONG-ist și, mai ales, de revoluționar, îi scot în vileag lui Igor Grosu două trăsături de caracter, reprobabile pentru funcția înaltă: impulsivitatea și setea de aventură.
