În ultimele săptămâni au apărut mai multe critici ale analiştilor politici din România faţă de preşedintele R. Moldova, Maia Sandu. În principal, criticile sunt faţă de strategia sa pentru declanşarea alegerilor parlamentare anticipate, mai ales pe fondul poziţionării Curţii Constituţionale, respectiv faţă de relaţiile sale cu celelalte partide pro-europene şi cu cele unioniste. Care este miza acestor critici faţă de preşedintele Maia Sandu?
În urmă cu o lună, d. Dan Dungaciu susţinea că este necesară formalizarea unei Mari Alianţe electorale între PAS (Partidul Acţiune şi Solidaritate), partidul din care provine preşedintele Maia Sandu, PPDA (Platforma Politică Dreptate şi Adevăr), condusă de Andrei Năstase, PUN (Partidul Unităţii Naţionale), prezidat de Octavian Ţîcu şi MPU (Mişcarea pentru Unire), organizată în jurul lui Dorin Chirtoacă şi Valeriu Munteanu. Aceasta este „singura soluţie pentru tabăra pro-europeană de a câştiga 50% în parlamentul RM”. Altfel, singura alternativă ar fi ca PPDA, PUN şi MPU să formeze singure un bloc pre-electoral, care, astfel, „va relansa complet lupta politică”. Întregul articol este o pledoarie în favoarea lui Andrei Năstase, în special, pe lângă care i-a promovat, pentru echilibru, pe Octavian Ţîcu, Dorin Chirtoacă şi Valeriu Munteanu, într-o manieră foarte critică la adresa preşedintelui Maia Sandu.
Ulterior d. Dan Dungaciu a identificat şi o explicaţie pentru refuzul preşedintelui Maia Sandu de a-l desemna premier pe Andrei Năstase: „Maia Sandu nu îi va oferi niciodată mandatul lui Andrei Năstase, pentru că se teme că el ar putea să facă o majoritate din 51 de mandate şi chiar să facă un guvern minoritar”!
