Încă din cele mai vechi timpuri, teiul este recunoscut pentru calităţile sale terapeutice extraordinare iar mirosul emanat de florile de tei este încântător, acesta resimţindu-se din plin spre sfârşit de primăvară.

Popoarele teutonice considerau acest arbore sacru iar celţii îl priveau ca pe un simbol al altruismului deoarece se credea că sub influenţa miresmei sale îmbătătoare oamenii spun doar adevărul. De unde şi ritualul din timpurile medievale, când îndrăgostiţii îşi jurau iubire eternă la umbra unui tei înflorit…

Să revenim în vremurile noastre, când acest splendid arbore semeţ ne învăluie cu parfumul lui seducător în tumultul vieţii agitate de oraş şi să descoperim de ce sunt florile de tei atât de apreciate.

În primul rând, trebuie să ştiţi că florile de tei şi ceaiul obţinut din acestea au numeroase virtuţi terapeutice care pot ajuta la ameliorarea a numeroase probleme de sănătate.

Florile de tei au în compoziţie un anumit tip de zahăr (care deosebeşte acest ceai de restul prin dulceaţa sa naturală), acid galic şi catecol, precum şi ulei esenţial numit farnesol, care conferă plantelor proprietăţi neurosedative şi antispastice, reducând inflamaţiile de la nivelul aparatului respirator şi fiind astfel de mare ajutor celor care suferă de viroze sau răceli.

Datorită substanţelor active din plantă, ceaiul de tei este folosit ca sedativ uşor şi este recomandat să fie băut cu 30 de minute înainte de culcare, în special în cazul persoanelor care se confruntă cu tulburări de somn şi stări de nervozitate şi anxietate.